2 nov. 2015

Mihai Cimpoi, eminescolog şi filosof al culturii


La finele anului 2014, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul de Filologie, prin Editura Profesional Service, Chişinău, a publicat volumul „Mihai Cimpoi, eminescolog şi filosof al culturii” (coordonator şi selecţie, redactor şi responsabil de ediţie, academician Mihail Dolgan, decedat între timp), cu sprijinul Primăriei Dumbrăveni, judeţul Suceava. Ediţia este structurată pe următoarele capitole: Opere cronologice, Viaţa şi opera, Sinteze, Disocieri, Portrete de creaţie, Eseuri literare, Cronici literare şi recenzii, Ecouri din străinătate, Dedicaţii poetice; partea a doua – „Mihai Cimpoi, prin el însuşi” – texte alese de Mihai Cimpoi, Capitole din studii monografice, Eseuri contributive şi analize aplicate, Intervenţii publicistice şi discursuri de rezonanţă, Fascinaţia dialogului socratic, Addenda; partea a treia – „Viaţa şi activitatea criticului în imagini”.
      Semnatarii textelor: o lume a culturii şi civilizaţiei universale, de la academicieni, doctori, critici şi istorici literari, la traducători, universitari, artişti, muzicieni, blagologi, eminescologi, care nu încap într-o simplă enumerare, noi îndrăznind să subliniem doar numele câtorva dintre ei: academicienii Gheorghe Duca, Eugen Simion, Constantin Ciopraga, Valeriu Matei, Vasile Tărâţeanu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, dar şi profesori doctori, printre care: Gheor­ghe Glodeanu, Cornel Munteanu, Theodor Codreanu, Dan Mănucă, Adrian Dinu Rachieru, Alexandru Burlan, Dumitru Micu, Aurel Sasu, Ion Rotaru, Tudor Nedelcea, Mircea Anghelescu, de asemenea scriitori, poeţi, critici literari precum: Daniel Corbu, Miroslava Metlaeva, Ion Vatamanu, Ion Hădârcă, Giuseppe Manitta, Kopi Kyckyku, Constantin Cubleşan, Iulian Filip, Leonida Lari, Constantin Rusneac, Renata Verejanu şi mulţi alţii din Republica Moldova, România şi alte ţări ale lumii. Monografia – acesta e cuvântul cel mai potrivit – este, de fapt, lungul drum al lui Mihai Cimpoi spre el însuşi, în care portretul lui de om al culturii, de eminescolog şi filosof al culturii se bulgăreşte încet, apoi năvalnic cu segmente de durabilitate, de respiraţie a limbii române în universalitate, de esenţă a celor peste 60 de volume şi circa 3000 de articole, cronici, recenzii, prefeţe, studii introductive, monografii, panorame, sinteze, care cuprind perioade întregi sau opera şi personalitatea celor mai importanţi scriitori, oameni de cultură şi filosofi din toate timpurile. Monografia de autor este expresia vivacităţii, pariului academicianului Mihai Cimpoi cu el însuşi şi, mai presus de toate, cu frumuseţea limbii române, ce se regăsesc într-o tulburătoare, liniştitoare şi nepieritoare sintagmă – „O dreaptă cumpănă” – a judecăţii, moralităţii şi verticalităţii, a devotamentului constant manifestat faţă de valori, cum remarca academicianul Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
     A prezenta în premieră acest volum în cotidianul Unirea înseamnă apartenenţa noastră la promovarea acestor valori, dar şi felul de a-l felicita pe prietenul nostru de dincolo de Prut, Mihai Cimpoi, Omul acesta blând, sprijinindu-se mereu de un surâs precum de toiagul lui Moise, ce merge întotdeauna până la capătul unei idei, a unui lucru, ducând povara dulce a preafrumoasei limbi române. De ziua lui Eminescu, la cei 165 de ani de la naştere, această lucrare este un buchet mare de flori, o lecţie de reciprocitate a recunoştinţei, pe care Mihai Cimpoi ne-a dăruit-o, cu următoarea dedicaţie: „Maestrului Ion Mărgineanu, fiului limbii române, cu preţuirea lui Mihai Cimpoi”, Alba Iulia – Zlatna, decembrie 2014, Congresul Spiritualităţii Româneşti.
Mihai Cimpoi, prin volumele dedicate lui Eminescu, prin Congresul eminescologilor, pe care l-a iniţiat cu 3 ani în urmă, s-a topit încet-încet în flăcările demiurgului, şi bine a făcut, spre cinstea limbii române, a poporului român!
Preluat: ziarul Unirea