22 feb. 2016

Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu

      Începând cu anul 1974 a fost lansată colecția editorială Eminesciana. Prima carte este dedicată volumului Poezii de Mihai Eminescu. În decurs de douăzeci de ani până în anul 1994 au fost editate 55 de numere. În fondul de documente al bibliotecii noastre noi deținem integral această colecție editorială. Se inițiază reeditarea unor contribuții fundamentale cum ar fi: G. Ibrăileanu – Eminescu (1974); Tudor Vianu – Mihai Eminescu (1974); G. Călinescu – Viaţa lui Mihai Eminescu (1977), Mihai Eminescu. Studii şi articole (1978), Avatarii faraonului Tlà (1979); Mihail Dragomirescu – Eminescu (1976); E. Lovinescu – Mite. Bălăuca (1980), Mihai Eminescu (1984); D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu (1980), Creativitatea eminesciană (1987); Vladimir Streinu – Eminescu (1989).
Colecția Eminesciana are menirea de a releva modul în care a fost evaluată în trecut şi este receptată astăzi opera eminesciană. Editura Junimea din Iași a dat o înfățișare și compoziție nouă acestei serii.
Vă prezentăm un volum apărut recent în colecția menționată.
Blaga, Virginia. Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu / Virginia Blaga. – Iași: Junimea, 2015. – 328 p.

Prezenta cercetare s-a născut din interesul pentru intertext/intertextualitate (generic spus, intertextual) și din pasiunea pentru opera eminesciană, de care orice absolvent de Litere este mai mult sau mai puțin (conștient) atins.
Primul capitol – „Intertext/intertextualitate. Intertextualitatea” – oferă o imagine asupra parcursului teoretic al intertextualității, din 1967 până astăzi. Istoricul conceptului este deschis de un subcapitol în care am operat o lectură comparativă a definirilor pe care noțiunea kristeviană (de descedență bahtiniană) le-a primit în timp. Tabloul diacronic este punctat de reperele teoretice care au marcat evoluția de la noțiune de concept, până la o poetică a intertextualității. Descrierea calitativă a abordărilor care au rotunjit noțional intertextualitatea, de la teoria textului la critica genetică, este completată cu o prezentare cantitativă, în sensul că acest prim capitol se încheie cu operaționalizarea intertextualului.
Capitolul 2. „O perspectivă antropologică asupra intertextualității. De la intertext la mit” avansează ipoteza în virtutea căreia intertextualitatea ar putea fi percepută în cheia MER. Caracteristicile esențiale ale mitului se verifică pentru intertext, dacă aceasta din urmă nu este perceput ca simplu transfer al unei secvențe textuale dintr-o pagină în alta.
Capitolul al treilea – „Intertextul din literatura universală în opera lui Mihai Eminescu – face trecerea dinspre teorie spre practică. În deschierea lui, considerațiile metodologice lămurea de ce studiul interactualității nu este congruent criticii surselor și nuanțează acțiunea influenței. Paginile de critică literară care au urmărit intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu ar putea să se sublinieze diferirea eminesciană a intertextului romantic.
Capitolul patru se prezintă ca o a doua parte a lucrării , atât sub aspect dimesional, cât mai ales conținutistic: citește atent proza eminesciană, identifică nuclee intratextuale, le stabilește circumferința sau constelarea și diferențiază patru categorii intratextuale determinate pe două direcții de generare intratextuală: 1. „pe orizontală” – corespondență – și 2. „pe verticală” – filiație.
Lucrarea prezentată este rodul unei cercetări serioase, care a necesitat sistematizarea unui vast material bibliografic, consultat cu un discernământ critic.
          Doamna Virginia Blaga a devenit în anul 2015 laureată a Festivalului literar „Mihai Eminescu”, ediția a XXV-a pentru publicarea volumului „Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu”. Acest Festival literar este singurul din arealul românesc care premiază cartea de exegeză eminesciană și prin asta se deosebește de festivalurile care au loc în luna ianuarie.
   
 V. Sîrbu, șef oficiu