12 feb. 2016

„Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă” G. Vieru

                                                                                                  


                                                                                                          Elena DABIJA, director, grad superior
                Ziua de 14 februarie este ziua de naștere a scriitorului drag Grigore Vieru, care este printre noi cu versul său divin lăsat moștenire, precum este printre noi și Mihai Eminescu. Mihai Eminescu și Grigore Vieru sunt două lacrimi ale neamului românesc, armonios împletite în dragoste de DUMNEZEU, NEAM, LIMBĂ, MAMĂ, NATURĂ...
          Este binevenit în această zi să vă propun să cunoașteți o carte întitulată Patria în opera lui Grigore Vieru, donație din partea autorului Sava BOGASIU cu următoarea dedicație „Pentru Centrul Academic Internațional EMINESCU această carte de suflet despre Iubirea de Patrie pe care o aveți în sufletele Voastre! Vă binecuvântăm cu bucurie. Sava Bogasiu. 17.02.2015. Chișinău”.
            Această carte este în colecția Centrului Academic Internațional Eminescu datorită faptului că am avut marea onoare să particip la conferința științifică cu genericul In memoriam Grigore Vieru, „un poet cu lira-n lacrimi” consacrată comemorării a 80 de ani de la nașterea scriitorului și organizată la Academia de Științe a Moldovei.
            În Precuvântare, autorul ne mărturisește: „Cartea Patria în opera lui Grigore Vieru este prinosul meu de recunoștință față de acest LUCEAFĂR AL LIMBII ROMÂNE, GRIGORE VIERU, pe care-l port în altarul inimii mele de român. De la început m-a fascinat chipul lui luminos în care ardea mereu candela iubirii de Dumnezeu și de Neam. ...De la prima noastră îmbrățișare sfântă am descoperit că suntem frați de sânge și de credință, că avem aceeași mamă cu numele de aur PATRIA STRĂMOȘEASCĂ, ROMÂNIA, și că împreună iubim aceeași ființă cerească LIMBA ROMÂNĂ. ...Grigore Vieru a fost, este și va fi un mare erou al LIMBII ROMÂNE și un bun oștean al Patriei noastre, pe care-l pomenim la toate slujbele și în toate manifestările literare.”
            Capitolul I este întitulat Obârșia Patriei noastre și autorul ne oferă posibilitatea „să aflăm care este obârșia Patriei în care vețuim, care sunt începuturile ei, ce istorie și cultură deține ea, de la început și până astăzi”: sensul cuvântului „patrie”, din punct de vedere etimologic; opinia lui E.C. Daviest; despre Dacia; poezia lui Mihai Eminescu Memento mori și trece la dragostea și opera lui Grigore Vieru despre Patrie.
            Capitolul II este întitulat Patria începe acasă și găsim prin exemple din opera lui Grigore Vieru explicații la noțiunile „casa părinteasă”, „acasă”, „neamurile”, „la țară, unde s-a născut veșnicia”, „Patria”, „Omul sfințește locul”, „iubirea de Patrie”, „nicăieri nu-i ca acasă”, „sunt un fir de iarbă și nimic mai mult”.
            Capitolul III este întitulat Patria între identitate și demnitate națională și ne documentăm cu noțiunile: identitate personală, identitate națională, cetățenie, națiune, conștiință națională, imnul statului român „Deșteaptă-te, române...”, naționalism, ultranaționalism, „buricul pământului”, demnitate, drepturile omului, frumusețe lăuntrică. Autorul menționează: Cartea este o chemare la identitatea și demnitatea noastră națională. Acest lucru l-a făcut Măria Sa poetul Grigore Vieru, un adevărat apostol al redeșteptării noastre naționale, alături de minunații basarabeni rapsozi ai cântecului nromânesc, Ion Aldea și Doina Teodorovici. Prin versurile sale, poetul basarabean, Vieru, ne îndeamnă pe toți să prețuim demnitatea și iubirea care ne duce de acasă în lume și din lume acasă.”
            Capitolul IV este întitulat Patria și mama în același portir de iubire sfântă. Aceste teme sunt definitorii, pentru el, Patria și Mama formează un tot unitar, astfel găsim prin exemple din poezia poetului noțiunile: Mamă-Țară, identitatea maternă națională, mamă, „ca acasă”, „șapte ani de acasă”, „doamna învățătoare”, „copilul”, „Dumnezeu este cu noi”, „Dumnezeu este iubire”, patrie.
            Capitolul V este întitulat Patria – spațiul limbii române. Acest capitol ne ghidează: în istoria îndelungată a Limbii române „Cina cea de Taină a Carpaților noștri”, dialectele limbii, literele chirilice și trecerea la grafia latină, prima gramatică românească, toponime și omonime, Limba Evangheliei, „limba noastră cea română”. „Pentru Grigore Vieru, cerul de deasupra României, în care zboară spre DUMNEZEU, are un singur nume: LIMBA ROMÂNĂ. El spune că: „Stă în puterea Limbii Române să-l găsească pe Dumnezeu”.
            Capitolul VI este întitulat Patria cerească și aici găsim sfintele adevăruri despre: „La început Dumnezeu a făcut cerul și pământul”, „cer nou și pământ nou”, „Tatăl nostru care ești în ceruri”, „patria noastră este în ceruri, de unde Îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnui Iisus Hristos”, „patria celor vii”, „raiul”, „Ierusalimul de sus”, „împărăția lui Dumnezeu”, „împărăția cerurilor”, „împreună locuire cu Dumnezeu”, „locașul lui Dumnezeu”, „spațiul celor sfinți”, „Patria cerească începe în brațele mamei”, „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și bucurie întru Duhul Sfânt”.
            Autorul cărții ne mărturisește: „...eu cred că Grigore Vieru este cetățean al Patriei cerești, în care a crezut mult; pentru care a scris și mărturisit credința în această frumoasă și cerească Limbă Română.”
            Capitolul VII este întitulat Biserica este altarul Patriei. Biserica este de origine divină și are menirea să cuprindă toate popoarele lumii. Această primă comunitate de persoane care au primit botezul creștin „prin apă și prin Duh Sfânt” s-a numit Biserică, Biserica este luptătoare și biruitoare. Marele poet național Mihai Eminescu a numit, pe bună dreptate, Biserica Ortodoxă „Maica neamului nostru strămășesc”. Studiind opera lui Grigore Vieru de la A la Z, autorul a identificat cele două altare la care a slujit poetul toată viața: Biserica și Patria.
            Capitolul VIII este întitulat Patria în maxime și cugetări și cuprinde diferite maxime și cugetări despre Patrie, care merg la suflet, care pot fi reținute foarte ușor și pe baza cărora se pot face diferite eseuri literare și pot fi folosite ca mott-uri în scrieri și discursuri. O frumoasă maximă a lui Grigore Vieru afirmă: „Dacă moare stropul de rouă, fiind atât de curat, cum să nu moară omul”.
            Capitolul IX este întitulat Patria, o poezie veșnică și cuprinde nectarul poeziei vierene despre Patrie: Așa este, frate; Basarabie cu Jale; Cântec basarabean; Descrierea lacrimii; Reaprindeți candela; La Mănăstirea Căpriana; Limba noastră cea română; Scrisoare din Basarabia; Patria;
            Capitolul X este întitulat Iubirea de Patrie. Autorul acestei culegeri scrie: „Cu mare tristețe sufletească, în ultima vreme, observăm că foarte puțin se mai vorbește și se mai scrie despre iubirea de Patrie. Valul europenizării și al globalizării a contribuit foarte mult la slăbirea sentimentului patriotic.” Domnul Sava Bogasiu totalizează opera poetului cu cuvintele: Poeziile lui sunt ca niște sfeșnice pe altarul neamului românesc. Crezul poetului Grigore Vieru până la moarte a fost IUBIREA DE PATRIE.
            Cartea deține compartimentul Bibliografie cu sursele studiate de autor și Cuprins.
            Vă invit să lecturați această carte și multe altele din colecția Centrului Academic Internațional Eminescu, urmând sfatul lui Mihai Eminescu: Cartea... / Tu mi-ai deschis a ochilor lumină, /
M-ai învățat ca lumea s-o citesc.
LINIȘTEA LACRIMII
Mi-am regăsit Țara
În Lacrima,
În liniștea inimii tale
Din care atât de luminos
Răsare dimineața Poeților!
Aud în răsăritul rourat
Cum strigă Dorul dor
Spre Basarabia,
Spre suferința ei,
Eu însumi preschimbându-mă
În liniștea,
În răbdătoarea ei lacrimă.