17 mar. 2016

Noutăți editoriale în colecția Eminesciana

Cubleșan, Constantin. Eminescu în exegeze critice / Constantin Cubleșan. – Iași: Junimea, 2014. – 311 p. – (Colecția Eminesciana).
Criticul și istoricul literar Constantin Cubleșan este la al zecelea volum de inventariere și evaluare critică a scrierilor eminescologilor. Lucrarea Eminescu în exegeze critice a parcurs metodic, empatic și cu mare discernământ 39 de asemenea texte despre Eminescu, de la cel al lui Dan Mănucă din 1999 până la cel al lui George Ene din 2014, evidențiind pentru fiecare în parte, noutatea metodologică sau hermeneutică propusă.
După cum menționează autorul: Am urmărit cu destulă consecvenţă şi am comentat în ultimul deceniu şi jumătate, cam tot ce s-a scris important despre Eminescu (volumul de faţă probează, cu modestie, aceste strădanii, fără aroganţă, doar cu ambiţia imparţialităţii în opinii). E o bibliotecă impresionantă care ar trebui conspectată şi propusă interesului public nu de către un om, fie el cât de harnic, ci de o instituţie menită a inventaria totul şi a prezenta periodic sinteze asupra evoluţiei eminescologiei.

Coșereanu, Valentin. Ipotești sau realitatea poeziei / Valentin Coșereanu. – Iași: Junimea, 2015. – 350 p. – (Colecția „Eminesciana”).
Valentin Coşereanu, muzeograf-cercetător şi, fondatorul Centrului Național de Studii de la Ipoteşti, a publicat un studiu despre ceea ce am putea numi spaţiul eminescian sau semnele (elementele realului) care preced şi, poate, influenţează creaţia poetului. Subiect dificil, relaţie mereu controversată pentru că, se ştie de la Proust şi Valéry încoace, estetica acceptă greu identitatea dintre eul biografic şi eul profund (adevăratul creator al operei). Volumul este prezentat de academicianul Eugen Simion, care menționează în Cuvânt inainte: Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a
depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascus, de a define spațiul germinativ, cum ar fi spus Noica, primordial. Valentin Coșereanu reușește să-l determine, folosind cercetările de până acum ale eminescologilor (de la G. Călinescu la Augustin Z. N. Pop) și adâncind date noi, scoase din arhivele locale (informații despre cumpărarea și vânzarea moșiei, a casei din Botoșani și a casei din Ipotești, sumele de galbeni puse în joc, numele actorilor, procesele care au urmat decenii în șir, numărul caselor din satul Ipotești în vremea copilăriei lui Eminescu, manipulările politice ale prefectului etc.).
Un reportaj-eseu excepional, în care autorii – ei înșiși poeți și critici literari – se transmută în umbre lirice, reconstituind cu minuie de arhivari și inspirație creatoare itinerariile naționale și europene ale lui Eminescu, aducând o mărturie prețioasă și singulară despre toate locurile în care a poposit marele poet.

Vulturescu, George. „Complexul Ghilgameș” – Eseu despre motivul prafului în opera lui M. Eminescu / George Vulturescu. – Iași: Junimea, 2015. – 194 p. – (Colecția Eminesciana).
Poetul și criticul literar sătmărean propune o lectură inedită a textului eminescian, axată pe un motiv poetic cel puțin surprinzător – cel al prafului. George Vulturescu urmărește metamorfozele acestui element material definitoriu pentru imaginarul marelui poet, pe care îl analizează în numeroasele sale manifestări: stânca, ruina, muşuroiul, pulberea, asupra cărora planează umbrele legendei babiloniene.
După cum menționează autorul: În „Complexul Ghilgameș”, ca engramă a pulberii, cele 4 elemente ale lui Empedocle (apa, pământl, aerul, focul), „stihii ale lumii patru” (Strigoii), sunt intricate în firul de praf: „Punctu Acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii” (Scrisoarea I). Praful nu este „ceea ce este”, ci cea ce devine – pentru că toate componentele sale (stânca, zidul, ruina) să fie parcurse: „Ceaa ce e etern nu e esențial pentru om-cercul activității sale, țintele sale, sunt îndepărtate pur și simplu asupra formelor…[…] … dezvoltarea acestora, înnobilarea lor sub dictatul propriului său spirit – iată misiunea lui, dacă o putem numi misiune…” (mss. 2262, f. 2).

     Colecția Eminesciana are menirea de a releva modul în care a fost evaluată în trecut şi este receptată astăzi opera eminesciană. Editura Junimea din Iași a dat o înfățișare și compoziție nouă acestei serii.

    Începând cu anul 1974 a fost lansată colecția editorială Eminesciana. Prima carte este dedicată volumului Poezii de Mihai Eminescu. În decurs de douăzeci de ani până în anul 1994 au fost editate 55 de numere. În fondul de documente al bibliotecii noastre noi deținem integral această colecție editorială.
 Se inițiază reeditarea unor contribuții fundamentale cum ar fi: G. Ibrăileanu – Eminescu (1974); Tudor Vianu – Mihai Eminescu (1974); G. Călinescu – Viaţa lui Mihai Eminescu (1977), Mihai Eminescu. Studii şi articole (1978), Avatarii faraonului Tlà (1979); Mihail Dragomirescu – Eminescu (1976); E. Lovinescu – Mite. Bălăuca (1980), Mihai Eminescu (1984); D. Caracostea – Arta cuvântului la Eminescu (1980), Creativitatea eminesciană (1987); Vladimir Streinu – Eminescu (1989).
  Vera Sîrbu, șef serviciu 
cercetare bibliografică