28 apr. 2016

DRAPELUL DE STAT – SIMBOL AL DEMNITĂŢII


În Republica Moldova se atestă mai multe Sărbători Naţionale. Dintre toate simbolurile naţionale, în zilele noastre Drapelul este recunoscut drept cel mai important şi primul scos în lume. La 27 aprilie 1990 la sesiunea întâia a Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a douăsprezecea, după raportul Comisiei pentru simboluri prezentat de deputatul Alexandru Moşanu, se adoptă Legea RSS Moldoveneşti nr. 5-XII cu privire la modificarea articolului 168 din Constituţia (Legea Fundamentală) a RSS Moldoveneşti, prin care tricolorul albastru-galben-roşu este oficializat în calitate de Drapel de Stat. Concomitent se aprobă Hotărârea Sovietului Suprem nr. 6-XII cu privire la intrarea în vigoare a articolului 168 din Constituţia (Legea Fundamentală) a RSS Moldoveneşti, care prevede utilizarea tricolorului fără imaginea stemei de stat până la adoptarea acesteia. După votarea celor două acte, deputatul Gheorghe Gimpu arbordează tricolorul pe cupola Parlamentului.
          Drapelul Republicii Moldova este un tricolor cu benzi verticale – albastru, galben şi roşu, având proporţiile de 1:2 între lăţime şi lungime. În centru, pe fâşia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat un vultur purtând o cruce în cioc şi strângând în ghearele reprezentate ca nişte mâini un sceptru de aur şi o ramură verde de măslin. Pieptul păsării este protejat de un scut cu însemnele tradiţionale ale Moldovei medievale: capul de bour, soarele, luna şi o floare. Ziua Drapelului de Stat a fost instituită pe 23 aprilie 2010.
          Manifestări de amploare, cu această ocazie au fost organizate abia anul trecut. Un Tricolor umens, de şapte metri lungime şi 3,5 metri lăţime a fost arborat în faţa guvernului. Anul acesta se pare că tinerii au luat iniţiativa în mâinile lor şi Ziua Drapelului de Stat-27 aprilie s-a sărbătorit cu mare fast. Şi noi cei de la Centrul Academic Internaţional Eminescu nu am putut râmâne indiferenţi. În acesată zi istorică am participat la Liceul Teoretic Vasile Alecsandri la spectacolul cu genericul TRICOLORUL SIMBOL AL DEMNITĂŢII, organizată în parteneriat cu bibliotecara Veronica Munteanu. Sala a fost neîncăpătoare, deoarece au asistat elevi şi din alte licee, invitaţii de onoare au fost: colonelul Petru Costin, istoricul Ion Negrei, un grup de studenţi de la Academia Militară Ştefan cel Mare, care au adus Drapelul de Stat în sală şi un grup de ostaşi în termen le-au demonstrat elevilor anumite trucuri şi tehnici militare. În luarea de cuvânt directoarea liceului Danniela Vacarciuc a menţionat: Orice popor se poate uni sub un anume simbol, fie simbolul crucii, or... Sărbătoarea Tricolorului este cea mai frumoasă, mai caldă şi mai luminoasă, pentru noi ea înseamnă LIBERTATE, INDEPENDENŢĂ, IDENTITATE, AFIRMARE. Avem simboluri, care ne reprezintă ca neam, identitate, etc şi suntem obligaţi să le păstrăm, să le respectăm şi să nu uităm de ele nicicând. Aici i s-a oferit cuvântul domnului Petru Costin, dumnealui foarte emoţionat a subliniat că, astăzi sărbătorim într-un anturaj plăcut de tineri, unde domină suflul românismului şi care reprezintă viitorul ţării. Le-a vorbit celor prezenţi despre cea mai bogată colecţie de Drapele, expuse în sală, despre cum şi unde au fost descoperite mostrele acestora şi cum au fost confecţionate. Începând de la Drapelul Geto-Dacilor şi toate celelalte simboluri, care au unit poporul nostru în diferite perioade istorice. Această splendidă şi măreaţă expoziţie, unică în Europa, pe care domnul Petru Costin a prezentat-o în multiple ţări a ajuns şi la liceenii noştri.
          Domnul Ion Negrei a accentuat marea responsabilitate, dar şi mândrie pe care, cu certitudine, o are fiecare din noi pentru aceste simboluri. Ne-a îndemnat să nu ne uităm identitatea şi să ne cunoaştel istoria şi mai ales Drapelul simbol nelipsit de la toate evenimentele istorice în procesul evoluţiei unui popor. Elevii au pregătit un microspectacol, care a scos în evidenţă anumite momente din viaţa satului românesc basarabean, dar şi a celui sovietic cu toate intemperiile care s-au abătut asupra lui, cotropire, deportări, foamete, colectivizare silită, deznaţionalizare, dezrădăcinare, etc. S-au demonstrat fragmente din filme documentare care reflectau anumite momente isorice, s-au interpretat cântece patriotice. S-a interpretat imnul Deşteaptăte române şi Limba noastră. A fost creată o atmosferă solemnă, emoţionantă în care se vedea şi se simţea iubirea de ţară şi de neam. Astfel de activităţi au un impact foarte benefic asupra formării civice a tinerei generaţii.




Larisa Arseni. Colaboratoare CAIE.
Maestru în artă.
                                                                   

MANUSCRIS: EMINESCU OMUL VĂZUT DE CONTEMPORANI

Elena DABIJA,
director, CAIE
           
Colecţia eminesciană de la Centrul Academic Internaţional Eminescu, filială a BM „B.P.Hasdeu”, deține un manuscris întitulat Eminescu Omul văzut de contemporani: Note de lectură de Georgescu-Vîște, I scris în anul 1988.
            Domnul Georgescu-Vîște, I este din comuna Ghiroda Veche, județul Timișoara și a transmis acad. Mihai Cimpoi în anul 2002 acest manuscris, însoțit de o scrisoare, în care autorul mărturisește: Stimate Domnule Mihai Cimpoi, vîrsta și neputințele mă împiedică să-mi desfășor gîndurile în cee ce aș fi vrut să vă spun. Dar, în cîteva cuvinte, tot am să încerc. M-am născut cu El în brațe și muri tot cu El în brațe. În neputința de a-l cuprinde și de a-i fura taina artei sale, m-am resemnat citindu-L și meditînd asupra inegalabilei Sale opere. Numai că, parcurgînd aportul „eminescologilor” constat cu revoltă că aproape toți au scotocit opere peste opere, doar-doar or găsi un crîmpei de vers care să apară și la El: iată-L, L-am prins.
            Și cu asta, basta! Ba, i s-a scotocit și cît de îninsă îi era cultura, cu titluri în latinește, sanscrite ...
            Și cu asta ce-am realizat? Adevăratul Eminescu în astea e mare, în astea stă ascuns misterul său?
            Dumneavoastră, în Vol. VIII-a Corpuslului Eminescu-și în ceea ce înțeleg că ați mai scris, creați o nouă cale de cercetare și înțelegere, aceea de a-i descifra taina. Dar cum El reprezintă însăși taina pământului și sufletului românesc din negura paleoliticuluiși pînă va mai exista suflare românească – dar și peste a-L cuprinde și a-i dezlega taina înseamnă a te lupta cu stihiile. Dar asta e calea – și o alta n-o văd.
            Vă trimit un caiet cu Eminescu omul – văzut de cei care l-au cunoscut. Răsfoindu-l, vă veți da seama despre ce e vorba. Cum eu sunt cum sunt, n-ași mai avea nici pătere și nici elan să-l public. Trimiteți-l, fără frică de obligație Ba da – una prin „contra ramburs”, rugați Editura să-mi trimită, dacă au apărut, sau cînd apar, volumele Corpusului Eminescu: VI, IX și, ceva din tipăriturile dumneavoastră.
            Cu mulțumiri și bucuros de...cunoștință! 14 septembrie 2002. I,Georgescu Vîște.
Volumul are 389 de pagini și cuprinde: Sumarul, Prefață, Portretul fizic, Portretul psihic, Anexe, Bibliografie.
            Autorul I. Georgescu-Vîște în Prefață, datată cu 8 decembrie 1988, ne mărturisește despre dragostea sa față de poet scriind: De peste 60 de ani de cînd tot caut să-mi fixez chipul pământean al zeului meu-Eminescu. L-am privit în poze, și în primul rînd în cea din „tinerețe”, frumos și deschis către lume, cu ochii mari, visători privind „la steaua singurătății”, „înfășurat în manta-mi” apolinică, fruntea scăldată de raze, iluminată ca de o aureolă de sfînt...
            Portretul fizic cprinde capitolele Înfășurat în manta-mi, Ca melcul cu casa-n spinare, Adept a lui Bachus și pozele: Eminescu la 16 ani (1866), Eminescu la 18 ani (fotografie descoperită la Florești-Dolj în anul 1968 și a cărei autenticitate a suscitat controverse), Eminescu la Praga, (1869), Eminescu la București (1878, foto F. Duschek), Eminescu la Iași (1884, foto Nertov Heck), Eminescu la Botoșani (1887, foto Jean Bielig), Eminescu la ospiciul de la Neamț (1887, fotografie contrafăcută de Octav Minar), Masca lui Eminescu, față și profil  (din17.VI.1889 de Filip Marinescu), Mormîntul din Cimitirul Bellu.
            Dacă dorim să cunoaștem Portretul psihic al lui Mihai Eminescu, îl găsim descris în capitolele: Antecedente,Văzut de Titu Maiorescu și I.L.Caragiale, Copil, Elev, Duios și blînd, Vesel și trist, Discret-Modest, Singuraticul, Peripateticul, Melancolicul, Pesimistul, Indiferentul, Neliniștitul, Dezamăgitul, Voința, Îndrumătorul, Altruistul, Oamenii, Independent, Demn, Intransigent-Adevărul, Violent-Vehement, Scrupulosul, Animatorul-Omul de acțiune, Patriotul-Tribunul, Convorbitorul,În societate-Petreceri, Vocea, recitatorul, Cîntărețul, Vorbe tipice-expresii favorite, Prieteni și cunoscuți, Iubirea, Conștient de menirea sa, Cultura, Cum scria, Limba, Religia, Nervum rerum gerendarum,Bolnavul, Detractorii, Elogiul Poetului.
            Autorul este foarte documentat și ne transpune fragmente din amintirile și scrierile celor care i-au fost prieteni, l-au cunoscut, au studiat viața și opera lui Mihai Eminescu: T. Maiorescu, I.L. Caragiale, Șt. Cacoveanu, Th. Ștefanelli, I. Negruzzi, I. Slavici, G. Călinescu, P. Constantinescu, Z. Dumitrecu-Bușulenga, M. Eliade, V. Eftimiu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, Karassy Endre, Al. Philippide, M. Ralea, M. Sadoveanu, V. Streinu, Maria Teresa-Leon, Rafael Alberti, I. Teodoreanu, G. Ungaretti, I. Vulcan, A. Xenopol, D. Zamfirescu, T. Arghezi,
În volum sunt decupate fragmente originale din diferite surse tipărite.
            În Anexe găsim: Scriitori, Scrisori, Medicii bolnavului, Diagnosticul. Este anexat un document de valoare Câteva date asupra ultimelor zile ale Poetului Mihail Eminescu de Dr. V. Vineș, Sef de lucrări la clinica neuroligică din București. Acest document este Extras din „România Medicală” datat cu 1 iunie 1931 și editat de Institutul de Arte Grafice „Eminescu” S.A., Strada Anghel Saligny, 2 din București în anul 1931. Este și un autograf pe acest Extras semnat de Dr. V. Vineș. Este un document veridic pentru a cunoaște despre ultimele zile ale vieții lui Mihai Eminescu: martie-iunie 1989.
            În compartimentul Bibliografie autorul enumeră sursele studiate din care a extras informații veridice.
            Volumul Eminescu Omul văzut de contemporani: Note de lectură de Georgescu-Vîște, I este un omagiu adus Luceafărului Poeziei și o muncă titanică a unui împătimit de Mihai Eminescu. Vă invit să vă documentați din această carte rară și prețioasă la Centrul Academic Internațional Eminescu.





25 apr. 2016

MIHAI EMINESCU - STRĂJER AL LIMBII ROMÂNE

A vorbi sănătos limba mamei este o datorie.
            Grigore Vieru     

   Întâlnirile cu personalităţi  abilitate în problemele limbii şi literaturii române sunt foarte des organizate de Centrul Academic Internaţional Eminescu, iar temele abordate sunt diverse. De această dată am pus în discuţie tema: Mihai Eminescu - Străjer al limbii române. La conferință au participat studenţii anului doi de la Colegiul Politehnic, Catedra Informatică din Chişinău, însoţiţi de profesoara de limba şi literatura română, Mihaela Malai şi elevii clasei a X-a de la Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân, împreună cu profesoara de limba şi literatura română, director adjunct pentru instruire, Angela Dascăl. Oaspetele de onoare a fost, domnul Ion MELNICIUC, doctor în filologie, conferenţiar universitar, care a acceptat să vină cu plăcere la întâlnire cu tinerii. Se spune că la început a fost cuvântul... Mai târziu au venit dascălii propăvăduitori şi tălmăcitori temerari ai spuselor, ai gândului. Unul din aceştea şi nu unul care o fi, ci unul din cei de frunte, este domnul Ion MELNICIUC, care a trudit o viaţă întreagă asupra cuvântului. Cărturar al timpului, cavaler al literelor, care aidoma unui veritabil apostol al cuvântului, a insuflat aceastâ patimă generaţiilor de slujitori ai graiului şi suflului matern. Filologul MELNICIUC este un răsfățat al literelor și al cuvintelor, fiind solul lor în lume și un mesager adevărat căruia îi reușește să cultive vocația respectivă mai multor dascăli în devenire.
Profesorul Ion MELNICIUC mai este numit: Păstor de cuvinte; Un trudnic al cuvintelor; Străjer al limbii române; Distins lingvist; Ocrotitor al limbii române; Înaintemergătorul pe care multă lume își dorește să-l ajungă; Dascăl cu blândețe severă și cu principialitate paternă, Stejar viguros; Om adevărat; Suflet curat, de limba română înfiat.
Acestea fiind spuse, i-am oferit cu mult drag cuvântul invitatului. Domnul profesor și-a început discursul prin a-l cita pe un savant, care afirma că, basarabenii vorbesc o limbă infectă... Cauzele vorbirii defectuoase sunt multiple: calitatea proastă a instruirii școlare la limba română, neglijarea procesului de cultivare a limbii în școală (dar și la facultate), subaprecierea importanței corectitudinii vorbirii de către vârful Puterii. Și mai e un factor deloc neglijabil la acest capitol: impactul păgubos al greșelilor de limbă din unele emisiuni radiofonice și televizate asupra unui auditoriu de milioane. O greșeală comisă la radio sau la televiziune este în concepția ascultătorului / telespectatorului, una autorizată, de aceea o preia și o promovează insistent în actul comunicării. Credem, că este foarte important, ca selectarea și angajarea în aceste instituții (care trebuie să fie un model de vorbire corectă) să se facă printr-un concurs riguros și exigent, mai ales la cunoașterea și vorbirea limbii române. Aici  oaspetele nostru ne aduce mai multe exemple de exprimare incorectă, de exemplu în folosirea: articolului posesiv; unor repetări banale; suprasuperlatizare, (unele adjective, care inițial exprimă ideea de superlativ); cuvântul potrivit; expresii calchiate, (care sunt foarte frecvente în comunicare); aranjarea corectă a cuvintelor în propoziție, adică topica; formulele de adresare, care uneori devin prea familiare; situații pleonastice; tautologii; nonsensuri, etc. (vezi, Literatura și arta, nr.7(3676), 18 februarie 2016, p. 4).
Domnul profesor le-a atras atenția elevilor și asupra unor greșeli la modă, referindu-se, în special, la utilizarea incorectă a numeralului, doisprezece în loc de douăsprezece, (clasa, ora doisprezece; doisprezece sate; douăzeci și doi grade; de douăzeci și doi de ori; ediția doi..., doisprezece mii..., etc.).  
A fost o discuţie vie. Profesorul le-a vorbit despre Eminescu şi contribuţia acestuia la  fondarea limbii şi literaturii române, despre importanţa şi semnificaţia limbii vorbite pentru fiecare popor, menționând că Eminescu a participat cu un adânc și constant interes la toate disputele lingvistice, cu pasiunea artistului chemat să înnobileze cuvintele, să le sporească forța de comunicare și să dea strălucire frazei sale.
Domnul Ion MELNICIUC i-a întrebat pe tineri: Câte limbi literare există în lume? Câte cuvinte are vocabularul limbii române? Câte cuvinte a folosit Eminescu pentru aşi scrie opera? Câte cuvinte au ei în vocabular...? Le-a mai atras atenţia la corectitudinea exprimării, la felul cum vorbesc şi în ce limbă...În acelaşi timp  afirmăm, cu toată responsabilitatea că,  ne mândrim cu succesele pe care le-am obţinut după 1989 încoace. Avem o generaţie tânără, instruită, care cunoaşte limba, care a revenit la autohtonismul nostru şi este mult mai atentă în procesul comunicării. Tinerii i-au adresat multe întrebări, astfel demonstrând un interes sporit.
În contextul discuţiei doamna Elena Dabija, directorul Centrului Eminescu a subliniat că, şi cunoaşterea, şi vorbirea corectă, elevată a limbii române este de datoria fiecăruia din noi. I-a îndemnat pe liceeni să frecventeze cât mai des biblioteca, să citească, deoarece: şetitul este cea mai frumoasă zăbavă care i-a fost dată omului...vorba cronicarului, plus că lectura ne îmbogăţeşte vocabularul, orizontul de cunoştinţe şi educă libertatea comunicării.
 În preajma sărbătorilor SFINTELOR PAȘTE, am decis să-i facem o surpriză domnului MELNICIUC, dar şi celor prezenţi, invitând şi câţiva artişti în devenire. Irina Mîndrescu, pianistă (profesoara de specialitate Iulia Mîndrescu), de la Școala de Arte Alexei Stârcea, însoţită de directorul adjunct pentru instruire şi educaţie, Ludmila Ţurcanu,  ne-a adus în dar un Studiu de Şopen, iar studenţii anului doi de la Colegiul de Muzică Ştefan Neaga, Catedra Canto popular,  Damian SpineiI (colindul pascal, Jos sub crucea răsturnată) şi Tudor Beleţchi (colindul, Rafira nu plânge), pregătiţi de profesoara de specialitate, doamna Viorica Cheptănaru, o cântăreață strălucită a folclorului autentic și un bun pedagog. La finele întâlnirii domnul profesor a ținut să spună: Cultura limbii are început, dar n-are sfârșit. Oricât ne-am perfecționa vorbirea, loc pentru mai bine va exista oricând în această operă de anvergură, deoarece limba e un perpetuum mobile. În Cartea de Onoare ne-a lăsat şi câteva impresii: Toate întâlnirile cu oamenii de cultură, tineretul nostru studios te încarcă de energie şi optimism. Speranţele perpetuării românismului aici dau în floare. E şi firesc ca în spaţiul unde tronează aerul Eminescu să ne simţim acasă. Cu toată gratitudinea pentru neobositele şi talentatele colaboratoare Elena Dabija şi Larisa Arseni. Cu tot dragul Ion Melniciuc, profesor universitar. Ne-a lăsat în dar şi o carte cu autograf: Ion Melniciuc. Omnia mea... : Bibliografie. - Ch.: CEP USM, 2011. - 22 p.  A fost o întâlnire benefică pentru toţi în aspect cognitiv, dar şi moral.


Larisa Arseni. Colaboratoare la CAIE.
Maestru în artă.







                  

20 apr. 2016

UN POET AL VIEȚII


Elena DABIJA,
director CAIE



În ziua de duminică, 10 aprilie în incinta Centrului Academic Internațional Eminescu, a avut loc o seară comemorativă a unui poet al vieții – a părintelui Vasile Culeș. La întâlnire au venit mulți fii duhovnicești și prieteni ai părintelui Vasile. Au venit membrii Parohiei din Maximovka unde părintele Vasile a trăit ultima vreme a vieții sale. Acest eveniment de comemorare a fost organizat deoarece un an în urmă de Sărbătoarea Buna Vestire (6 aprilie) a trecut la Domnul un adevărat mărturisitor creștin – părintele Vasile Culeș
 La vârsta de 17 ani în 1944 a fost luat la război. După război, Vasile Culeș a dorit să devină preot. De mic copil mama îi citea Evanghelia, dar la biserică el a venit singur. Când a depus actele pentru seminar au început încercările – tatăl său, care era membru al partidului comunist, a fost chemat la comitetul raional. Tatăl a încercat să îl convingă să lase aspirațiile sale tinere, dar Vasile a rămas hotărât. După ce tatăl său s-a dezis de familie, din cauza acestor fapte, Vasile nu l-a mai putut vedea, și se ruga deosebit pentru tatăl său.
Părintele a intrat la seminarul din Odesa, dar pe urmă pentru a pleca de la KGB-ul din Odesa, a trecut la Academia din Leningrad și Moscova. Printre învățătorii lui au fost: părintele Vitalie Borovoi, părintele Ioan Koniuhov și mitropolitul Leonid (Poleakov).
Printre oamenii ce veneau în bisericile din Odesa, unde slujea părintele, era renumitul oftalmolog acad. Vladimir Filatov, savantul astronom monahia Elena Kazimirceak-Polonskaia. Serviciile KGB doreau să facă din părintele Vasile un informator dar nu i-au reușit.Părintele povestea un moment când el era amenințat cu moartea într-un lan de porumb, pentru a deveni colaboraționist, dar el a refuzat. Din această cauză părintele împreună cu familia a fost deseori transferat (de exemplu într-un an de 5 ori).
Părintele a venit la Chișinău în 2001 și a slujit în biserica în cinstea sfântuli Vladimir. După care a trecut în satul Bogdanovka unde el a reconstruit biserica de acolo.
Părintele Vasile s-a remarcat cu darul cuvântului. El se gătea mult timp pentru orice predică ce o spunea de pe amvon. Citea multă literatură, mereu făcând notări și conspecte. .Astfel cuvântul lui era foarte inviorător și ajungea la inima ascultătorilor.
O adevărată mărturisire a vocației creștinilor de fi comunitari era acel fapt că părintele Vasile totdeauna tindea spre comunicare cu toți care veneau la el în biserică. După slujbe erau trapeze creștine unde cei adunați comunicau unul cu altul și cu păstorul lor.
La această întâlnire, organizată de frăția în cinstea sf. Paisie de la Neamț, au fost aduse multe mărturii frumoase din comunicarea lor cu părintele. De asemenea am privit unele înregistrări a întâlnirilor cu părintele Vasile.
Serata a fost cu adevărat un eveniment ce demonstrează cât de luminoasă și roditoare poate fi viața unui creștin indiferent de circumstanțe.



VASILII CULEȘ CU REPREZENTANȚII FRĂȚIEI .SFÂNTULUI PAISIE DE LA NEAMȚ, ANUL 2005. 

PROIECT NOU: BIBLIOTECARII RECITĂ OPERA EMINESCIANĂ


În Săptămâna Creativității și Inovației la Centrul Academic Eminescu a luat start un proiect nou: BIBLIOTECARII RECITĂ OPERA EMINESCIANĂ.


AH, MIEREA BUZEI TALE

Recită: HARTI VERA







18 apr. 2016

OCTAVIAN GOGA – UN CARACTER MESIANIC: GLASUL ÎNSTRĂINĂRII ŞI AL ŢĂRÂNEI ROBITE



135 de ani de la naştere


Larisa Arseni.Colaboratoare la CAIE.
                                                          Maestru în artă.

       ...m-am născut cu pumnii strânşi, sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revoltă, cel mai puternic sentiment care m-a călăuzit în viaţă şi din care a derivat şi formula mea literară.
(Octavian Goga)
         
          După Eminescu şi Macedonschi Goga e întâiul poet mare din epoca modernă sortit prin simplitatea aparentă a poeziei lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulţimii, poet naţional şi totodată pur, ca şi Eminescu.
          Literatura pe care am moştenit-o de la Octavian Goga, lirica sa şi   o bună parte din publicistică – actuală şi modernă prin generozitatea idealului social, prin autenticitatea sentimentului patriotic este rezultatul concepţiei sale de atâtea ori afirmate. Poezia socială a lui Goga este plină de mister şi acest mister provine din faptul că poetul s-a identificat cu patria, cu istoria şi cu năzuinţele ei.
          Poetul mărturisea: Eu graţie structurii mele sufleteşti, am crezut întotdeauna că acriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui şi se transformă într-o trâmbiţă de alarmă.. Am spus ce am avut pe inimă, am mărturisit adevărul, l-am strigat la răspântii, am chemat lumea în jurul meu să i-l arăt să-l vadă. (Octavian Goga).
          Opera poetică a lui Octavian Goga, în tot ce are ea mai bun, nu este un dar cu care l-au dăruit zeii ci rezultatul unui demers gnostic, al unui proces dramatic de esenţializare. Pornind de la nostalgii şi impulsuri biografice (sărutul mamei, casa albă de pe deal, personaje ale copilăriei, complexul dramatic al unei ipotetice întoarceri în sat...) transformate în mişcări poetice. Poezia despre patrie cu tentă profetică îşi are fundamentarea în aceste idei lirice transpuse în alte cutii de rezonanţă, în această transcedentare a biograficului. Mesianismul lui Goga porneşte din sentimente de altă anvergură care, printr-o miraculoasă amplificare a registrelor, metamorfozează dorul în jale, jalea în răzvrătire şi răzvrătirea în profeţie.
          Poezia lui a depăşit momentul şi s-a înscris pe orbita marii poezii prin faptul că în ea trăiesc permanenţe etice româneşti, că ea exprimă sinteza sufletului nostru văzut în cele trei laturi unitare ale existenţei sale... (Valeriu Răpeanu).
          Sentimentul dezrădăcinării din poezia BĂTRÂNII s-au din alte poeme, sentimentul cu cea mai mare frecvenţă şi cu cea mai mare capacitate de mobilizare poetică la Goga este fondul care îi sensibilizeză facultăţile poetice, cel care crează acea dispoziţie dramatică inavuabilă specifică poeziei lui, reprimată, înăbuşită şi exteriorizată prin lacrimă.
          Octavian Goga a fost un poeta vates care n-a ezitat să vestească, în tonalitate vizionar-mesianică, un viitor mai bun pentru neamul oprimat. Purtător al idealurilor de libertate socială şi naţională, care au animat mişcarea de eliberare din Transillvania, poetul a impulsionat, prin înflăcărarea verbului său, creaţia literară a confraţilor de  condei în toate zonele locuite de români, fapt care a facilitat propagarea sensurilor propriei activităţi literare şi culturale, acolo unde se simţea acut necesitatea de a acoperi hiatul produs de condiţiile vitrege. Şi aici aşi vrea să mă opresc la basarabenii care au receptat în mod deosebit mesajul poezie lui O.Goga. Sensibilizaţi de suferinţa seculară, ei au găsit în creaţia poetului transilvănean motive consonate stării lor de spirit.
          Octavian Goga a fost nu doar un model ontologic bun de urmat în domeniul mitopo(i)etic; el a fost şi un pattern deontologic, demn de aplicat şi în domeniul vieţii politice, sociale şi culturale, al stărilor de spirit incendiate de ideea unităţii româneşti. Goga a fost un arhitect priceput al Astrei basarabene şi un cronicar al realităţilor basarabene, pe care le-a surprins în volumul Mustul care fierbe. Acţiunile culturale ale lui Goga se înscriu în contextul mai larg al relaţiilor spirituale dintre Ardeal şi Basarabia.
          Deşi înstrăinată de aproape un secol, provincia dintre Prut şi Nistru nu-şi uitase rădăcinile. Basarabenii aflau în versul plin de jale, dar şi de răzvrătire, ecoul propriilor dureri, reflexsul năzuinţelor lor seculare. Plasaţi în extremităţile geografice ale românismului, transilvănenii şi basarabenii erau uniţi prin acelaşi destin vitreg. Poezia lui Goga a catalizat conştientizarea originilor comune şi a contribuit  la cristalizarea perspectivelor care abia căpătau contur în realitatea basarabeană.
          Astfel, facem o încercare de a încadra într-un articol diverse aspecte ale activităţii de creaţie a lui Goga legate de Basarabia şi basarabeni. Publicistica lui O.Goga reflectă cu toată evidenţa ansamblul de probleme cu care se confruntă Basarabia interbelică.
      

UN POET, O LUME, UN UNIVERS

Eminescu fiind foarte român, este universal
T. Arghezi



Mihai Eminescu, lumina de slavă a poeziei românești, a intrat de mult timp în universalitate. Astăzi, poeziile lui Eminescu pot fi citite pe multe meridiane ale lumii.
Pentru noi un volum din opera lui Eminescu, apărut mai aproape sau mai departe de hotarele limbii române, nu doar o confirmare a perenității scrisului său cât, mai ales, o oglindă, în care ne lăsăm priviți cu mândrie. 
Opera lui Eminescu este tradusă pe diferite paralele și meridiane ale lumii.
A traduce din Eminescu este un mare test de pătrundere, de înalțare și de maiestrie, pe care nimeni nu l-a trecut pe deplin.
Interesul, pe care l-a produs Eminescu încă de la debut, ne îndeamnă să credem, că primele poeme publicate au fost transpuse în limbile germană și maghiară. Cele dintâi tălmăciri au fost realizate de Mite Kremnitz, cunoscătoare a limbii și literaturii române, care traduce numeroase poeme adunate în volumul Rumanische Dichtungen. A doua carte, care îl prezintă în străinătate, e în limba franceză - versiunea basmului Făt – Frumos din lacrimă.
Este de precizat, că în limbile maghiara, franceză, germană, rusă, opera lui Eminescu este tradusă aproape integral, în majoritatea limbilor au fost traduse creațiile fundamentale : poemele filozofice, de dragoste, dar și romanțele. Cine sunt tălmăcitorii ? Dacă la început au fost fie români, fie străini legați de România, cu timpul au apărut nume de rezonanță din culturile lumii, legate de creația eminesciană, oferind tălmăciri de excepție : Rafael Alberti, Rosa del Conte, Anna Ahmatova, Ramiro Ortiz, Mario Castro Navarrete, Amita Bhose, etc. Traducerea este singura care ne permite să pătrundem în creativitatea literară românească, este un pod de comunicare între nații.
Să precizăm, că peste granițele țării, interesul față de Eminescu s-a manifestat și prin deschiderea unor centre de cercetare și popularizare a poetului : la Delfi a fost inițiată Academia Internațională Mihai Eminescu, în Turcia exista un sector al Institutului de folclor preocupat de eminescologie, în Canada există un Centru Academic, în Chișinău – Centrul Academic Internațional Eminescu. Opera lui Eminescu nu este dificilă, pentru că este melodioasă, mângâitoare. O problemă a traducerilor este rima. Traducerea, însă, nu este o repetiție mecanică a originalului. De aceea, unii traducători, precum Rafael Alberti, preferă să renunțe la rimă în favoarea fidelității.
Din grupul de limbi romanice – o primă prezentare în limba spaniolă, aparține revistei sud-americane Atlantida, încununată mai târziu de valoroasa versiune a lui Rafael Alberti și Maria Teresa Leon, care traduc din opera eminesciană 27 de titluri, incluse în volumul Poesius.
Primul traducător în limba italiană este Marco Antonio Canini. Eminescu s-a bucurat în Italia de o soartă prielnică, este singurul care a avut traduceri bune, datorate lui Tagliani. Studiile și apropierea de filozofia germană l-au plasat pe Eminescu într-un spațiu, care i-a servit în laboratorul său de creație. El rămâne însă, prin ceea ce exprimă, un poet al fanteziei și complexității proprii limbii latine.
În acest context, vă prezint în continuare o carte, care este o încercare de mărturie a vocației poetului național Mihai Eminescu de a exprima diferența și , în același timp, complementarietatea culturii românești față de culturile marii familii a popoarelor neo-latine. Prin istoria sa, prin cultură, prin limbă, România este un produs al lumii latine. 
Poporul român a conservat individualitatea lingvistică și caracterul distinct al civilizației sale. Volumul menționat : G. Apostoiu Eminescu. Pour le monde latin propune cititorilor un florilegiu poetic eminescian în limbile neo-latine ; l. spaniolă ; l. italiană ; l. franceză ; l. portugheză. Scopul acestei cărți este de a oferi cititorilor o viziune diferită și complexă a apropierii de Eminescu. Cartea a apărut la editura Europa Nova, București și poate fi consultată în biblioteca Centrului Academic Internațional Eminescu.


Chirilă Maria, bibliotecar

15 apr. 2016

PAUL GOMA - ARTA REFUGII. O COPILĂRIE TRANSILVANĂ

PAUL GOMA – LIBERTATEA SPIRITULUI SE POATE ÎNVĂȚA

     
Întâlnirile cu poeți, scriitori și alți reprezentanți ai culturii naționale dintotdeauna au fost binevenite și mult așteptate de cititori, dar și de lucrătorii Centrului Academic Internațional Eminescu. Ele ne îmbogățesc spiritual și intelectual, iar cunoștințele acumulate ne ajută să organizăm manifestări cultural-artistice și mai interesante și mai pline de sens. Un ciclu de activități în acest sens presupune și programul Chişinăul citeşte, inaugurat  de Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu, care a luat amploare. Recent am organizat împreună cu doamna Nina Corcinschi, doctor în filologie, conferenţiar universitar, director adjunct la Institutul de filologie al Academiei de Ştiinţe din Moldova şi elevii clasei a X-a de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu, însoţiţi de profesoara de fizică, doamna Elena Sîrbu o conferință în care am discutat despre viața și activitatea literară a lui Paul GOMA, oprindu-ne mai amănunțit la cartea scriitorului Arta refugii, O copilărie transilvană (o carte autobiografică), care a fost introdusă în programul sus numit. Le-am prezentat și alte cărți din creația autorului: Culoarea curcubeului'77, Basarabia, Roman intim, Din calidor...



Am făcut o incursiune în biografia lui Paul GOMA, punctând unele momente: s-a născut în Basarabia într-o familie de învăţători români. Odată cu căderea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribentrop, familia Goma s-a refugiat în România. Cunoscut disident din timpul României comuniste, supranumit un Soljeniţin român (numit astfel de Eugen Ionesco, membru al Academiei Franceze), el s-a distins şi pentru extremismul şi antisimetismul virulent din scrierile sale. Un mare militant anticomunist, a fost omul, care s-a opus, aproape singur unui regim dictatorial, după ce fusese deja, de tânăr, deţinut politic şi apoi deportat. A fost silit de securitate să plece din România. Un destin greu, dar plin de demnitate, curaj şi mândrie de neam. La întrebarea retorică, Ce ești?, Paul  Goma răspunde: ...Întâmplător, sunt scriitor. Prin structură, prin educaţie, formaţie, întâmplător gândesc, acţionez potrivit unui cod moral... Am învăţat, acasă, să fiu pentru bine şi împotriva răului - orice culoare ar avea, idiferent dacă poartă în frunte svastica ori secere-şi-ciocan... Invitata noastră, doamna Nina Corcinschi, o persoană foarte versată și abilitată, o bună cunoscătoare a operei lui Paul Goma, mai mult decât atât, vecină cu satul de baștină a scriitorului, Mana, Orhei, a venit cu multe detalii și amănunte din biografia acestui mare Om, care nu cunoaște și nu face compromisuri cu nimeni și pentru nimic. Încă din tinerețe s-a arătat un spirit contestatar. Fiind elev în clasa a X-a la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu este convocat de Securitate și reținut pentru opt zile, apoi exmatriculat din toate școlile din țară, fiind acuzat pentru idei anticomuniste. Mai târziu a fost arestat și acuzat pentru tentativă de organizare de manifestare ostilă, apoi condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care a executat-o la Jilava și Gherla. Cu multe zbateri absolve liceul, apoi neputându-se reînmatricula în anul III la Institutul Mihai Eminescu, susține din nou examene de admitere la facultatea de filologie a Universității din București. Publică romanul Ostinato, în Republica Federativă Germană, la editura Suhrkamp, pe care cenzura i-l ciopârțise în țară. Colaborează cu postul de radio occidental Radio Europa Liberă, unde trimite o scrisoare deschisă lui Ceaușescu și guvernului României, în care cerea respectarea drepturilor omului în România, în consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut la Securitate… Exclus din lista membrilor Uniunii Scriitorilor, lipsit de cetățenia română, expulzat în Franța fără surse de existență, mereu sub urmărire și departe de casă, Paul Goma a rămas același militant pentru dreptate și adevăr, fiind un exponent viu al istoriei dramatice a românilor din Basarabia, dar și din întreaga Românie. Ajuns la 80 de ani și-a recăpătat cetățenia română, cetățenia Republicii Moldova,  dar nu și liniștea, locuiește la Paris, dar tot privit cu un fel de teamă

 Dna Corcinschi i-a provocat pe liceeni la  o discuţie, deloc simplă, care cere cunoştinţe, documentare în problemă, i-a îndemnat să-i citească cărţile care reflectă istoria adevărată a românilor basarabeni. Tinerii i-au adresat mai multe întrebări, în special despre istoria acestui meleag, care este direct legată și deschis reflectată în opera scriitorului. Bucură mult faptul, că avem tineri care gândesc, pun întrebări, caută răspunsuri. Elevii au primit numai cuvinte de laudă de la doamna profesor, ei la fel    și-au exprimat mulțumirea și satisfacția pentru cele auzite, solicitându-i și alte întâlniri. Doamna doctor în filologie a ținut să ne lase câteva cuvinte în Cartea de Onoare a bibliotecii: Întâlnirea de azi, cu genericul Paul Goma…mi-a produs o satisfacție dublă: am cunoscut-o pe doamna Larisa Arseni, o prezență elegantă și de o cultură aleasă, și pe elevii de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu, însoțiți de dna profesoară Elena Sîrbu. M-a bucurat faptul că a fost o discuție vie, cu un circuit de idei, de opinii, cu feedback eficient. Sper că am reușit să-i apropiem pe elevi de creația lui Goma să le suscităm curiozitatea pentru scrierile ilustrului nostru compatriot. Iar pe viitor voi reveni cu plăcere și pentru alte întâlniri la Centrul Academic Internațional Eminescu (Nina Corcinschi, 14.04.2016).


Larisa Arseni. Colaboratoare la CAIE.
Maestru în artă.

CARTE NOUĂ PENTRU CITITORI FIDELI


Chicerman S. bibliotecar

CHIŞINĂUL DE ALTĂDATĂ


CHIȘINĂU – 580 DE ANI DE LA PRIMA TESTARE DOCUMENTARĂ
            Păşim cu îndrăzneală în fiecare zi pe străzile capitalei, aruncăm privirea pe fiecare clădire înstarită şi ajungem să ne punem întrebarea: „Ce istorie ascunde?
Desigur că istorie impresionantă ne prezintă biserica Sfânta Teodora de la Sihla din centru Chişinăului.Astfel, acest lăcaş a fost transformat în muzeu ateist, în perioada sovietică.
            Domnul Ioan Ciuntu, parohul bisericii "Sf. Teodora de la Sihla", a explicat că: "Era un muzeu deschis pentru lumea care venea şi primea lecţii cum să mânuiască arma diavolului. Erau panouri, unele montate chiar în fiare şi beton, altele prinse pe pereţii bisericii".
           Chişinăul păstreză multe alte locuri şi clădiri care ascund istorii uimitoare. Astfel agenţiile de turism, care oferă servicii locale pentru străini sunt de părerea că dacă am pune accent pe astfel de istorioare, am capta atenţia multor turiştilor.

           O altă declaraţie a făcut  directorul unei agenţii de turism, Nelea Motricală: "Anumite istorii, anumite clădiri pot interesa dacă istoria este sau povestea este prezentată corect. Dacă e să vorbim în general Moldova are un potenţial turistic foarte mare, fiind numită ca cea mai puţin păşită de turişti ţară, locui I în Europa şi locul II în lume, de către Lonely planet".

Un lucru sigur este că, locuri şi clădiri cu istorii interesante avem, nu ne rămâne decât să le povestim şi altora despre ele. 

                                                                           

14 apr. 2016

EMINESCU - SANSCRIT

Anii de studii universitare ai lui Eminescu la Viena apoi la Berlin au fost folosiți în adâncirea, între altele, a cultivării vechiului orient: Egipt, India, China, etc., l-au făcut să-și lărgească orizonturile prin cunoștințe de cealaltă parte a culturii indo-europene.
Eu știu 64 de limbi – iată una din spusele oficiale ale lui Eminescu. Și nu pe cele obișnuite, ci limbi vechi de la începuturile lumii: sanscrita, chineza, ebraica.
Ne permitem preluarea acestei cifre pentru a dovedi aria de răspândirea a poetului nostru – afirmă Victor Crăciun în cartea Eminescu peste nemărginirea timpului. Grija, cu care a fost tradusă gramatica sanscrită, dezvăluie că, cel puțin în perioada traducerii, Eminescu poseda cunoștințe teoretice despre limba sanscrită la cel mai bun nivel al științei vremii sale.
Suntem de părere, - spune Amita Bhose, că Eminescu a știut sanscrita destul de bine pentru a înțelege un text sanscrit cu ajutorul traducerilor într-o limbă europeană.
Contribuțiile contemporanilor lui Eminescu la popularizarea culturii indiene în România trebuie amintite cu recunoștință. Printre aceste contribuții putem afirma : Traducerea gramaticii sanscrite realizată de Eminescu este cea mai amplă și mai valoroasă în filologia sanscrită din epoca respectivă în România, menționa dr. Amita Bhose. Pasiunea lui Eminescu pentru sanscrită a pornit de la interesul său în filosofia indiană. Deși Eminescu era cunoscut în India ca un admirator pasionat al filosofiei buddhiste, opera sa nu era ușor accesibilă cititorilor indieni.
Zricha Vaswani, o indiancă de peste mări și țări, i-a ridicat lui Eminescu, prin scrierea sa, piedestal nemuritor la Universitatea Dr. Bhim Ambedkar din India. Reiese, că Eminescu nu este străin cititorilor indieni, deși India cunoaște poezia sa de curând. Nici India n-a fost o țară străină pentru Eminescu. De câte ori s-a plimbat prin intermediul lecturilor și a imaginației Eminescu prin pădurile exotice ale Indiei, pe vârfurile înzăpezite ale munților Himalaia. Citind poeziile lui Eminescu, oare nu putem să-i urmărim pașii pe meleagurile indiene ? – așa cred cititorii indieni, pentru că Eminescu este un poet mai mult indian decât european.
Dr. Amita Bhose își amintește : Odată am citit o poezie a lui Eminescu într-un cerc al scriitorilor din Calcuta, fără să spun numele poetului. Ascultătorii s-au mirat, întrebându-se cine este acest mare poet indian necunoscut. A fost foarte greu să-i dezamăgesc. Atunci unul din ei a exclamat : Cum poate un poet european să scrie aceste versuri ?
Faptul că India a fost pentru Eminescu un spațiu cultural obsesiv, la care se referea frecvent încă din adolescență, că în perioada universitară a audiat cursuri pe această temă asistând la prelegerile faimosului sanscrit A. Weber.
Încercarea Amitei Bhose de a traduce o parte din opera lui Eminescu are drept rezultat apariția unui volum cuprinzând 36 de poezii cunoscute. Așadar, limba bengali a avut cinstea de a fi prima limba indiană, în care au fost traduse poeziile lui Mihai Eminescu. Acest volum de traduceri și-a găsit un puternic răsunet în presa indiană. Eminescu e singurul poet european, care a făcut India nemuritoare în țara sa.
Vă propun să vă familiarizați  cu volumul Gramatica sanscrită în versurile lui Mihai Eminescu/ Dimitrie Vatamaniuc, George Anca, Vlad Șovărel. – Târgoviște : Bibliotheca, 2004.

Chirilă Maria, bibliotecar



CHIŞINĂUL CITEŞTE...

CÂND PĂRINȚII NU-S ACASĂ – O CARTE PENTRU COPII ŞI COPILĂRIA DE ALTĂDATĂ


Programul Chișinăul citește este în plină desfășurare. Centrul Academic Internațional Eminescu și-a planificat întâlniri și dezbateri pe marginea cărţilor incluse cu toate liceele din cartierul Botanica. Astăzi am fost în ospeție la Liceul Teoretic Nicolae Iorga. Biblioteca liceului pe cât de spațioasă a devenit neîncăpătoare. Elevii claselor a IV-a, însoțiți de doamnele învățătoare Larisa Silcenco și Oxana Musa, îndemnați de doamna Eugenia Stamatin și-au ocupat cuminți locurile în așteptarea evenimentului. După prezentările și salutul tradițional, le-am vorbit copiilor despre acest frumos și util program, ajuns la a XIII- ediție, despre felul cine și cum selectează cărțile ce se întâmplă la finele programului, etc. 
Evenimentul zilei, însă a fost întâlnirea cu doamna Miroslava Metleaeva, o personalitate notorie a culturii noastre naționale, dar care a rămas oarecum în umbră, deși, este poet, prozator, eseist, ziarist și traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și România, membru al PEN clubului Internațional. Scrie și publică multe: antologii și culegeri de poezie și proză în Republica Moldova, România, Rusia, Armenia, Kazahstan. Doar câteva exemple: Plachete de poezie Trăiesc printre voi, Cântece nocturne, Umbra galeonului. Unele creații din aceste cărți au fost traduse în limbile rusă, engleză franceză și alte limbi. Scrie proză pentru maturi și copii, Când părinții nu-s acasă, etc. Pentru romanul Jocul în pazzly a obținut Diploma și premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova. Sub egida Institutului de Filologie a Academiei de Științe din Moldova, unde muncește și în prezent a apărut volumul Literatura Moldovei la răscrucea veacurilor. Un loc aparte în creația doamnei Metleaeva îl ocupă traducerile. Traduce din literatura rusă în română și din literatura română în rusă, poezie, proză, filozofie. Este autor și coautor a multiple articole critico-literare și monografii. A fost menționată cu Diplome și Medalii pentru traducerile din opera lui Nichita Stănescu și Mihai Eminescu. E de menționat că traducerea capodoperei eminesciene Luceafărul este recunoscută ca fiind una dintre cele mai bune și exacte traduceri în limba rusă.
        Sloganul s-au crezul doamnei Miroslava Metleaeva este: Prețuiește prezentul – în el e trecutul și viitorul tău…
          Critica literară opinează: Miroslava Metleaeva își propune exact ceea ce trebuie să facă poezia la ora aceasta: să restabilească unitatea fărâmițată a lumii. E o acțiune greu de înfăptuit, dar ea își mobilizează toate forțele, toți nervii și toată energia morală și intelectuală. Unitatea lumii este imposibilă de conceput fără unitatea dintre sentimente și idei, dintre emoție și rațiune, dintre lirică și filozofie. Reflecțiile poetei nu sunt seci, discursive, ci marcate de un lirism suav, fiindcă ea dă dovadă și de o sensibilitate deosebită la mișcările abia vizibile ale naturii… Versurile au o curgere firească, cucerindu-ne prin sinceritate, care este dovadă lirismului autentic.
          Mă bucur că am onoarea să vă prezint o personalitate, un om cu multă dăruire și dragoste pentru tot ce face, aici îi ofer cuvântul doamnei scriitoare.  Dumneaei își începe discursul prin a spune că este de fapt vorbitoare de limbă rusă, limba română a învățat-o în pofida unor intemperii ale vieții. La început se intimida să vorbească, deşi o ştia, dar fiind într-o delegație în România i s-a solicitat un interviu și atunci s-a lecuit de frica de a vorbi. Dumneaei a menționat că cel mai frumos și bun lucru este să înveți și doar învățând îți poți realiza toate visele. 

Acestea fiind spuse trecem la discuții-dezbateri pe marginea cărții din programul Chișinăul citește, Când părinții nu-s acasă. Autoarea a mărturisit: Cartea este despre viața copiilor mei, care rămânând deseori acasă fără supraveghere, neavând telefoane mobile, calculatoare și alte feluri de tehnologii moderne, făceau tot genul de șotii și peripeții, erau copiii anilor 80. La întrebarea, dacă le-a plăcut cartea elevii au început să aplaude frenetic. Enumerau pe rând povestioarele care le-au plăcut mai mult: Simca, Pe întuneric, Clioclea, Tabloul, Copii pierduți, Balul mascat… Au mărturisit că s-au regăsit în multe din ele. Discuția a fost una foarte agitată şi emoționantă, fiecare dorea să-i adreseze întrebări despre copilărie, despre primele poezii, primele cărți etc. Toți au rămas foarte impresionați și mulțumiți de cele auzite. Doamna Larisa Silcenco i-a mulțumit scriitoarei pentru această întâlnire interesantă, foarte utilă și cu efect educațional, a mulțumit și colaboratorilor de la Centrul Eminescu pentru organizarea acestor întâlniri care au menirea, pe de o parte, de a le cultiva copiilor dragostea pentru lectură, iar pe de alta de a cunoaște noi personalități. Doamna Metleaeva a rămas satisfăcută, le-a propus copiilor să-și scrie amintirile, peripețiile mai interesante și să le transmită la biblioteca Eminescu și poate în perspectivă va mai scrie o carte, luând ca bază subiectele propuse de copii... ar fi minunat... Elevii i-au dăruit flori și   i-au solicitat autografe.

Larisa Arseni. Colaboratoare la CAIE.
Maestru în artă.