25 apr. 2016

MIHAI EMINESCU - STRĂJER AL LIMBII ROMÂNE

A vorbi sănătos limba mamei este o datorie.
            Grigore Vieru     

   Întâlnirile cu personalităţi  abilitate în problemele limbii şi literaturii române sunt foarte des organizate de Centrul Academic Internaţional Eminescu, iar temele abordate sunt diverse. De această dată am pus în discuţie tema: Mihai Eminescu - Străjer al limbii române. La conferință au participat studenţii anului doi de la Colegiul Politehnic, Catedra Informatică din Chişinău, însoţiţi de profesoara de limba şi literatura română, Mihaela Malai şi elevii clasei a X-a de la Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân, împreună cu profesoara de limba şi literatura română, director adjunct pentru instruire, Angela Dascăl. Oaspetele de onoare a fost, domnul Ion MELNICIUC, doctor în filologie, conferenţiar universitar, care a acceptat să vină cu plăcere la întâlnire cu tinerii. Se spune că la început a fost cuvântul... Mai târziu au venit dascălii propăvăduitori şi tălmăcitori temerari ai spuselor, ai gândului. Unul din aceştea şi nu unul care o fi, ci unul din cei de frunte, este domnul Ion MELNICIUC, care a trudit o viaţă întreagă asupra cuvântului. Cărturar al timpului, cavaler al literelor, care aidoma unui veritabil apostol al cuvântului, a insuflat aceastâ patimă generaţiilor de slujitori ai graiului şi suflului matern. Filologul MELNICIUC este un răsfățat al literelor și al cuvintelor, fiind solul lor în lume și un mesager adevărat căruia îi reușește să cultive vocația respectivă mai multor dascăli în devenire.
Profesorul Ion MELNICIUC mai este numit: Păstor de cuvinte; Un trudnic al cuvintelor; Străjer al limbii române; Distins lingvist; Ocrotitor al limbii române; Înaintemergătorul pe care multă lume își dorește să-l ajungă; Dascăl cu blândețe severă și cu principialitate paternă, Stejar viguros; Om adevărat; Suflet curat, de limba română înfiat.
Acestea fiind spuse, i-am oferit cu mult drag cuvântul invitatului. Domnul profesor și-a început discursul prin a-l cita pe un savant, care afirma că, basarabenii vorbesc o limbă infectă... Cauzele vorbirii defectuoase sunt multiple: calitatea proastă a instruirii școlare la limba română, neglijarea procesului de cultivare a limbii în școală (dar și la facultate), subaprecierea importanței corectitudinii vorbirii de către vârful Puterii. Și mai e un factor deloc neglijabil la acest capitol: impactul păgubos al greșelilor de limbă din unele emisiuni radiofonice și televizate asupra unui auditoriu de milioane. O greșeală comisă la radio sau la televiziune este în concepția ascultătorului / telespectatorului, una autorizată, de aceea o preia și o promovează insistent în actul comunicării. Credem, că este foarte important, ca selectarea și angajarea în aceste instituții (care trebuie să fie un model de vorbire corectă) să se facă printr-un concurs riguros și exigent, mai ales la cunoașterea și vorbirea limbii române. Aici  oaspetele nostru ne aduce mai multe exemple de exprimare incorectă, de exemplu în folosirea: articolului posesiv; unor repetări banale; suprasuperlatizare, (unele adjective, care inițial exprimă ideea de superlativ); cuvântul potrivit; expresii calchiate, (care sunt foarte frecvente în comunicare); aranjarea corectă a cuvintelor în propoziție, adică topica; formulele de adresare, care uneori devin prea familiare; situații pleonastice; tautologii; nonsensuri, etc. (vezi, Literatura și arta, nr.7(3676), 18 februarie 2016, p. 4).
Domnul profesor le-a atras atenția elevilor și asupra unor greșeli la modă, referindu-se, în special, la utilizarea incorectă a numeralului, doisprezece în loc de douăsprezece, (clasa, ora doisprezece; doisprezece sate; douăzeci și doi grade; de douăzeci și doi de ori; ediția doi..., doisprezece mii..., etc.).  
A fost o discuţie vie. Profesorul le-a vorbit despre Eminescu şi contribuţia acestuia la  fondarea limbii şi literaturii române, despre importanţa şi semnificaţia limbii vorbite pentru fiecare popor, menționând că Eminescu a participat cu un adânc și constant interes la toate disputele lingvistice, cu pasiunea artistului chemat să înnobileze cuvintele, să le sporească forța de comunicare și să dea strălucire frazei sale.
Domnul Ion MELNICIUC i-a întrebat pe tineri: Câte limbi literare există în lume? Câte cuvinte are vocabularul limbii române? Câte cuvinte a folosit Eminescu pentru aşi scrie opera? Câte cuvinte au ei în vocabular...? Le-a mai atras atenţia la corectitudinea exprimării, la felul cum vorbesc şi în ce limbă...În acelaşi timp  afirmăm, cu toată responsabilitatea că,  ne mândrim cu succesele pe care le-am obţinut după 1989 încoace. Avem o generaţie tânără, instruită, care cunoaşte limba, care a revenit la autohtonismul nostru şi este mult mai atentă în procesul comunicării. Tinerii i-au adresat multe întrebări, astfel demonstrând un interes sporit.
În contextul discuţiei doamna Elena Dabija, directorul Centrului Eminescu a subliniat că, şi cunoaşterea, şi vorbirea corectă, elevată a limbii române este de datoria fiecăruia din noi. I-a îndemnat pe liceeni să frecventeze cât mai des biblioteca, să citească, deoarece: şetitul este cea mai frumoasă zăbavă care i-a fost dată omului...vorba cronicarului, plus că lectura ne îmbogăţeşte vocabularul, orizontul de cunoştinţe şi educă libertatea comunicării.
 În preajma sărbătorilor SFINTELOR PAȘTE, am decis să-i facem o surpriză domnului MELNICIUC, dar şi celor prezenţi, invitând şi câţiva artişti în devenire. Irina Mîndrescu, pianistă (profesoara de specialitate Iulia Mîndrescu), de la Școala de Arte Alexei Stârcea, însoţită de directorul adjunct pentru instruire şi educaţie, Ludmila Ţurcanu,  ne-a adus în dar un Studiu de Şopen, iar studenţii anului doi de la Colegiul de Muzică Ştefan Neaga, Catedra Canto popular,  Damian SpineiI (colindul pascal, Jos sub crucea răsturnată) şi Tudor Beleţchi (colindul, Rafira nu plânge), pregătiţi de profesoara de specialitate, doamna Viorica Cheptănaru, o cântăreață strălucită a folclorului autentic și un bun pedagog. La finele întâlnirii domnul profesor a ținut să spună: Cultura limbii are început, dar n-are sfârșit. Oricât ne-am perfecționa vorbirea, loc pentru mai bine va exista oricând în această operă de anvergură, deoarece limba e un perpetuum mobile. În Cartea de Onoare ne-a lăsat şi câteva impresii: Toate întâlnirile cu oamenii de cultură, tineretul nostru studios te încarcă de energie şi optimism. Speranţele perpetuării românismului aici dau în floare. E şi firesc ca în spaţiul unde tronează aerul Eminescu să ne simţim acasă. Cu toată gratitudinea pentru neobositele şi talentatele colaboratoare Elena Dabija şi Larisa Arseni. Cu tot dragul Ion Melniciuc, profesor universitar. Ne-a lăsat în dar şi o carte cu autograf: Ion Melniciuc. Omnia mea... : Bibliografie. - Ch.: CEP USM, 2011. - 22 p.  A fost o întâlnire benefică pentru toţi în aspect cognitiv, dar şi moral.


Larisa Arseni. Colaboratoare la CAIE.
Maestru în artă.