18 apr. 2016

UN POET, O LUME, UN UNIVERS

Eminescu fiind foarte român, este universal
T. Arghezi



Mihai Eminescu, lumina de slavă a poeziei românești, a intrat de mult timp în universalitate. Astăzi, poeziile lui Eminescu pot fi citite pe multe meridiane ale lumii.
Pentru noi un volum din opera lui Eminescu, apărut mai aproape sau mai departe de hotarele limbii române, nu doar o confirmare a perenității scrisului său cât, mai ales, o oglindă, în care ne lăsăm priviți cu mândrie. 
Opera lui Eminescu este tradusă pe diferite paralele și meridiane ale lumii.
A traduce din Eminescu este un mare test de pătrundere, de înalțare și de maiestrie, pe care nimeni nu l-a trecut pe deplin.
Interesul, pe care l-a produs Eminescu încă de la debut, ne îndeamnă să credem, că primele poeme publicate au fost transpuse în limbile germană și maghiară. Cele dintâi tălmăciri au fost realizate de Mite Kremnitz, cunoscătoare a limbii și literaturii române, care traduce numeroase poeme adunate în volumul Rumanische Dichtungen. A doua carte, care îl prezintă în străinătate, e în limba franceză - versiunea basmului Făt – Frumos din lacrimă.
Este de precizat, că în limbile maghiara, franceză, germană, rusă, opera lui Eminescu este tradusă aproape integral, în majoritatea limbilor au fost traduse creațiile fundamentale : poemele filozofice, de dragoste, dar și romanțele. Cine sunt tălmăcitorii ? Dacă la început au fost fie români, fie străini legați de România, cu timpul au apărut nume de rezonanță din culturile lumii, legate de creația eminesciană, oferind tălmăciri de excepție : Rafael Alberti, Rosa del Conte, Anna Ahmatova, Ramiro Ortiz, Mario Castro Navarrete, Amita Bhose, etc. Traducerea este singura care ne permite să pătrundem în creativitatea literară românească, este un pod de comunicare între nații.
Să precizăm, că peste granițele țării, interesul față de Eminescu s-a manifestat și prin deschiderea unor centre de cercetare și popularizare a poetului : la Delfi a fost inițiată Academia Internațională Mihai Eminescu, în Turcia exista un sector al Institutului de folclor preocupat de eminescologie, în Canada există un Centru Academic, în Chișinău – Centrul Academic Internațional Eminescu. Opera lui Eminescu nu este dificilă, pentru că este melodioasă, mângâitoare. O problemă a traducerilor este rima. Traducerea, însă, nu este o repetiție mecanică a originalului. De aceea, unii traducători, precum Rafael Alberti, preferă să renunțe la rimă în favoarea fidelității.
Din grupul de limbi romanice – o primă prezentare în limba spaniolă, aparține revistei sud-americane Atlantida, încununată mai târziu de valoroasa versiune a lui Rafael Alberti și Maria Teresa Leon, care traduc din opera eminesciană 27 de titluri, incluse în volumul Poesius.
Primul traducător în limba italiană este Marco Antonio Canini. Eminescu s-a bucurat în Italia de o soartă prielnică, este singurul care a avut traduceri bune, datorate lui Tagliani. Studiile și apropierea de filozofia germană l-au plasat pe Eminescu într-un spațiu, care i-a servit în laboratorul său de creație. El rămâne însă, prin ceea ce exprimă, un poet al fanteziei și complexității proprii limbii latine.
În acest context, vă prezint în continuare o carte, care este o încercare de mărturie a vocației poetului național Mihai Eminescu de a exprima diferența și , în același timp, complementarietatea culturii românești față de culturile marii familii a popoarelor neo-latine. Prin istoria sa, prin cultură, prin limbă, România este un produs al lumii latine. 
Poporul român a conservat individualitatea lingvistică și caracterul distinct al civilizației sale. Volumul menționat : G. Apostoiu Eminescu. Pour le monde latin propune cititorilor un florilegiu poetic eminescian în limbile neo-latine ; l. spaniolă ; l. italiană ; l. franceză ; l. portugheză. Scopul acestei cărți este de a oferi cititorilor o viziune diferită și complexă a apropierii de Eminescu. Cartea a apărut la editura Europa Nova, București și poate fi consultată în biblioteca Centrului Academic Internațional Eminescu.


Chirilă Maria, bibliotecar