21 iun. 2016

KARL SCHMIDT – FĂURITORUL UNUI CHIȘINĂU MODERN

Larisa Arseni. Maestru în artă.   
 Colaboratoare la CAIE.


          Karl Schmidt a devenit o legendă chiar în timpul vieții sale. Anii în care a fost edil al capitalei au însemnat o epocă ce a schimbat esențial stilul de viață, cultura și imaginea orașului. În timpul primariatului său (1877-1903) au fost făcute schimbări radicale în administrarea orașului, care au determinat dezvoltarea acestuia pe decenii înainte. Orășenii în semn de recunoștință l-au numit pe Schimidt reformator, făuritorul unui Chișinău modern.
          Orașul, care până atunci se îneca în noroi și întuneric, s-a transformat, ca atins de o baghetă magică. Într-un oraș civilizat, asemenea marilor centre europene. În 25 de ani de muncă, Karl Schmidt a făcut mai mult decât au făcut alții într-o sută. Nemiloasa curgere a timpului, însă, șterge continuu însemnele epocii, ale vieții și a activității unor oameni.
          Și totuși, în memoria istorică, în memoria culturală nimic nu dispare fără urmă și reânvie la momentul potrivit. La începutul anilor ...90, atunci când s-a trezit interesul societății pentru istorie în dimensiunile sale umane, pentru valorile culturale și spirituale ale generațiilor trecute, distinsul edil al capitalei reapare în centrul atenției. În ochii noilor generații acesta apare ca un primar perfect, un exemplu de devotament și sacrificiu, însă adevărata dimensiune a faptelor sale nu se limitează la funcția de administrator municipal.
Imaginea reală a realizărilor sale, a personalității sale distincte o putem găsi în materialele de arhivă, în amintirile celor care l-au cunoscut și cu care a lucrat, în articolele epocii, în vocile contemporanilor săi, ce străbat uneori din adâncurile vremurilor.
          Karl-Ferdinand Schmidt s-a născut la 25 iunie 1846 în orașul Bălți, fiind al doilea copil în familia medicului județean Alexandru Schmidt și al Tereziei, născută Tăskaia, fiică a unui medic pensionar și cavaler. Alexandru, cel de la care a pornit ramura basarabeană a dinastiei Schmidt, era originar dintr-o familie de negustori nemți din Țările Baltice. În perioada când regiunea este bântuită de ciumă și holeră, domnul Alexandru Schmidt, timp de trei ani, întâi la Chișinău, apoi la Bălți și în diverse sate basarabene, doctorul Schmidt s-a consacrat cu jertfire combaterii epidemiilor.
          După pensionare, în 1869, se stabilește la Chișinău, își cumpără o casă de piatră, în centrul orașului pe strada Gostinaia. Feciorii Alexandru și Vladimir au avut acasă o bună educație, de la părinți, remarcabili prin noblețea și inteligența lor, aceștea au preluat bunătatea și educația, manierele elegante. Viitorul edil a moștenit și trăsăturile tatălui său, considerate, a priori, nemțești: dragostea pentru muncă, răbdarea, consecvența, perseverența. Fiind elev la gimnaziul de băieți, unica școală medie din Basarabia pe atunci, a avut parte și de profesori foarte buni. Unul din ei, pedagog strălucit și mentor, Iancovski a avut o influență puternică și benefică asupra formării elevilor săi. Unul din foștii săi elevi scria: Grija lui cea mai mare era să ne cultive caracterul, spiritul și cele mai alese instincte umane.  
          Are un interes sporit pentru viața socială, care îi influențează și alegerea profesiei. Absolvind cu medalie de argint, Karl a intrat la Facultatea de Drept a Liceului Richelieu din Odessa, liceu transformat mai târziu în Universitatea Imperială din Novorusia.
          După absolvirea cu brio a facultății suplinește o multitudine de funcții. Dat fiind faptul că s-a manifestat în orice funcție sau post pe care l-a deținut, Schmidt a fost propus la postul de primar.
KARL Schmidt a fost ales primar al Chișinăului la ședința consiliului orășenesc din 20 septembrie 1877. După validarea rezultatelor alegerilor,  la 19 noiembrie are loc ceremonia de investire în funcție. În aceeași zi s-a și apucat de lucru. A intrat într-un domeniu greu, vast și aproape necunoscut pentru el.
Primăria era formată din două camere: legislativă – consiliul municipal și executivă – primăria. Edilul orașului era în același timp și președinte al consiliului municipal și șef al primăriei. Și de cele mai multe ori anume de el,  de acțiunile sale, de talentul sau capacitatea de a vedea perspectivele de dezvoltare, de a le raporta la potențialul și capacitățile reale ale orașului depindea și succesul întregii întreprinderi.
La venirea lui K.Schmidt, Chișinăul semăna mai mult cu un „sat mare”: “… străzile pustii, pețele enorme, gardurile fără capăt, ferestrele zăbrelite care se închideau pe noapte cu obloane grele, lipsă de confort și civilizație nu-i dădeau dreptul moral de a se numi oraș în sensul european al cuvântului. Nici chiar cele mai bune străzi nu arau pavate peste tot. Doar unele dintre ele erau iluminate cu lămpi de gaz. Despre apeduct încă nici nu era vorba”
Între timp a inceput să se editeze „Buletinul municipalității Chișinău”, care reflecta activitatea consiliului municipal și a primăriei. Tot ce-și propunea să realizeze primăria, toate aspectele și toate nuanțele creionate de viață, cetățenii orașului le peteau găsi aici. Anume de un așa primar avea nevoie Chișinăul. Karl Schmidt se deosebea de ceilalți prin calități prețioase pentru un om de stat. Avea studii juridice... o energie debordantă și o capacitate de muncă excepțională, mai târziu etalându-și și alte calități: om care își vedea chemarea întru slujirea orașului și a orășenilor, voința, perseverența în realizarea unei idei, capacitatea de a-i inspira pe ceilalți prin propriul exemplu. Ca administrator, a condus orașul cu un singur scop: de a face viața orășenilor cât mai confortabilă și mai bună.
Neobositul primar studia și se implica în toate proiectele care erau înaintate spre analiză în consiliu, era bine informat în raport cu cele mai mici probleme, inclusiv cu cererile sau plângerile cetățenilor privind anumite ajutoare, pensii, repartizarea unor loturi de pământ etc. El avea zilnic ore de audiență, între 10 și 14.
Și la capitolul politică financiară, Schmidt a întreprins diverse acțiuni,  demersuri, proiecte pentru a schimba situația din municipiu, pentru a crește bugetul financiar municipal, a lichida toate datoriile a fost nevoit să revadă politica impozitării și gestionării cât mai corecte a finanțelor bugetare.Pentru proiecte mari era nevoie de credite, Schmidt împărțea împrumuturile în trei categorii: pentru satisfacerea nevoilor de moment; pentru îmbunătățirea situației pe termen lung, responsabilitatea în acest sens și pentru întreprinderi care își dovedesc rentabilitatea. Apeductul municipal făcea parte exact din cea de a treia categorie. Gestionarea corectă și transparentă a finanțelor a pus bazele dezvoltării ulterioare a infrastructurii urbane.
Una din cele mai importante sarcini în legătură cu buna amenajare a orașului era pavarea străzilor. Despre clasicul noroi chișinăuian, în care se blocau echipajele sau se înecau oameni, circulau legende și bancuri. Și tot așa, rând pe rând, stradă cu stradă, au fost pavate străzile orașului, mai întâi în centru, iar mai apoi și periferia. De o mare popularitate în rândul chişinăuenilor se bucura şi tramvaiul tras de cai. O altă problemă importantă şi stringentă era apeductul, asigurarea oamenilor cu apă potabilă, despre care primarul spunea: reţeaua de alimentare cu apă este o întreprindere cu o perioadă lungă de exploatare şi, de aceea, la edificarea ei vor trebui să participe şi urmaşii noştri. Încheierea acestui proiect municipal a fost caracterizată ca fiind un eveniment epocal pentru Chişinău, iar succesul i-a fost atriibuit în totalitate lui Schmidt.
Ziarele vremii scriau: În ultimii ani s-au făcut multe lucruri bune în oraș, în mare parte datorită acestui om cinstit și muncitor. Fără el probabil ne-am fi bălăcit și azi în noroi. Acest triumf, care îşi datorează viaţa respectabilului nostru primar Karl Schmidt, activităţii sale energice, caldei sale atitudini faţă de nevoile noastre, iniţiativei sale... ideilor sale iluministe, talentului său şi minţii sale/ oraşului nostru îi este dator doar lui!