20 iul. 2016

PRIETENIE CONSTRUCTIVĂ PE FACEBOOK


Elena DABIJA,
director CAIE
           
Cu doamna Aurora CIUCA am devenit prietene cu ajutorul Facebook-ului.
            Am primit următorul mesaj: Stimată Doamnă, după mulți ani, am ajuns ieri la Chișinau. Aseară, după ce am postat fotografiile, am observat că numele orașului a fost, pur și simplu, atasat numelui Dvs. Am considerat că este un semn și am vrut să vă spun asta. Vă felicit pentru tot ce faceți, cu atâta suflet, pentru Eminescu! Eu sunt profesor universitar (la drept) si scriu poezie.Aș vrea să vă trimit câteva volume la Centru dar nu știu adresa poștală. Cu gânduri bune, Aurora Ciuca. 21 Mai 10:14.
            Elena DABIJA: Salutare! Mulțumesc de atenție și de faptul că ati venit la Chișinău. Dacă mai sunteți încă și n-ați plecat Vă comunic adresa: Centrul Academic Internațional Eminescu. Bd. Dacia, nr. 20. Chișinău. Moldova. Tel de contact. Cu drag și respect.
            Aurora CIUCA: Doar ieri am fost la Chisinau intr-o comisie de doctorat, acum sunt in Iași dar o să vă trimit un pachet cu cărti luni, prin poștă. Vă multumesc! LA MULTI ANI!!!
            Elena DABIJA: Și eu am fost în zilele 17-18 mai la Iași la Festivalul Internațional de Poezie „Grigore Vieru”... am rămas încântată de tot ce am văzut și imaginar mai sunt acolo... două zile cu un program foarte consistent nu mi-a permis să văd orașul, dar sper să fac o călătorie în particular. Când mai veniți Vă sunt la dispoziție...
            Aurora CIUCA: Așa simt și eu, că incă sunt la Chișinau... Și Dvs. la fel, mă puteți contacta la telefon, (a indicat numărul)
            Elena DABIJA: Mulțumiri din toată inima, sănătate și toate bucuriile vieții... păcat că timpul nu poate fi oprit... fuge, fuge... și noi cu el fugim... Cunosc foarte mulți oameni de cultură și știință din România și Iași, care au fost la Centrul Eminescu, am doar amintiri frumoase.
            Aurora CIUCA: Important e să trecem frumos prin timp... și Dvs. se vede că asta faceți!
Doar așa! E minunat că ați „consemnat” multe amintiri pe Facebook și așa v-am cunoscut...
            Elena DABIJA: Să lăsăm doar urme frumoase pe acest pământ...
            Aurora CIUCA: O zi frumoasa!
            Elena DABIJA: Sunt o fanată a seviciului... pot chiar non-stop s[ muncesc și toate câte le dovedesc le fac... multe nu-mi reușesc doar din lipsă de timp... Și eu vă doresc o zi de succes cu mireasma parfumului de mai de la Chișinău! Sănătate.
            Aurora CIUCA: Dragă doamnă, V-am trimis pe adresa Centrului câteva cărti. Cea cu dedicație pentru Dvs. este o antologie din cele 3 plachete pe care le donez Centrului. Versurile de suflet sunt cele din Candele in timp. Sper să vă placă. Cu ganduri bune!
            Elena DABIJA: Vă mulțumesc din toată inima, cum le primesc vă comunic... sănătate și înaltă prețuire. Dragă Aurora, salutări și mulțumiri din toată inima pentru cărțile trimise. Le-am primit astăzi și sunt bucuroasă să le fac o prezentare pe blogul nostru.
            Am primit peste câteva zile coletul cu cărțile dăruite pentrtu colecția Centrului Academic Internațional Eminescu întitulate: Candele în timp, Elegii safice, Poezii, Tăceri. Cartea Poezii deține și un autograf „Doamnei Elena Dabija cu admirație și aleasă considerație. Aurora Ștef.Ciucă. 23 mai 2016”.
            Am citit cu mare pasiune aceste volume de poezie, și fiindcă este anotimpul verii, am găsit și o poezie întitulată Vara, care o propun spre lectură:
Miros de ierburi solitare
Ascunse-n câmpuri demodate
Se urcă iar spre cer, agale,
Îmbată bolțile curate...
Și cerul greu de-atâtea stele
Mai lasă neglijent să cadă,
În locul nopții, printre iele,
Nor auriu, ca o ofrandă.
De-a fi din nou în astă vară
Și colorate-n amintirea
Apusului ce-a stat să moară,
Flori, rătăcite de iubire,
Dansează-n ritm de vânt-de-vară
Și, murmurând refren subțire
Se logodesc a doua oară...
            Vă invit cu drag la Centrul Academic Internațional Eminescu să descoperiți tainele acestor cărți semnate de generoasa doamnă Aurora STEF.


19 iul. 2016

MASTER-CLASS de SCRAPBOOK EMPORIO

DIALOGURI EMINESCIENE CONSTRUCTIVE ON-LINE


Elena DABIJA,
director, CAIE

            Echipa Centrului Academic Internațional Eminescu informează utilizatorii pe reţelele de socializare despre activitatea bibliografică şi ştiinţifică, noutăţile editoriale, manifestările culturale, personalităţile invitate, astfel susţinem şi un dialog on-line cu mulţi admiratori ai culturii naţionale şi a lui Mihai Eminescu. Primim mesaje de mulţumire şi de apreciere pentru activitatea care o prestăm, stabilim relaţii de colaborare şi vizite de lucru, dar cel mai îmbucurător este faptul că ne expediază lucrări integrale cu conţinut eminescian cu dreptul de a fi consultate de către toţi utilizatorii.
            Aş nominaliza lucrarea de diplomă întitulată Scriitorul Mihai Eminescu în programele şi în manualele şcolare expediată de dl Ionel Neagu, care are următorul conţinut: Argument; Tabel cronologic; capitolele 1-7 întitulate: Viaţa lui Mihai Eminescu, Profilul scriitorului Mihai Eminescu; Universul artistic eminescian; Eminescu în slujba şcolii; Programele şi manualele şcolare; Scriitorul Mihai Eminescu în programele şi în manualele şcolare pentru învǎţǎmântul gimnazial, Scriitorul Mihai Eminescu în programele şi în manualele şcolare pentru învǎţǎmântul liceal; Concluzii; Bibliografie şi Anexe.
            În argument autorul lucrării scrie: „S-au scris multe despre Eminescu şi în diferite împrejurări. Literatura de studii eminesciene, ediţiile critice şi populare ale operelor sale sunt nenumărate. Creaţia «poetului nepereche» a fost şi este analizată din toate punctele de vedere şi cu mijloace dintre cele mai variate, astfel încât cu greu s-ar mai putea găsi ceva de spus despre cel mai mare poet al românilor. Suntem cu toţii de acord că a scrie despre Eminescu cere un curaj imens. Cu toate acestea, interesant, şi de ce nu? – necesar, este şi modul în care poetul este tratat în programele şi în manualele şcolare. Vom putea să apreciem, în urma parcurgerii acestei modeste lucrări, în ce măsură s-a dat geniului naţional posibilitatea de a bucura şi de a îmbogăţi sufletele elevilor noştri. Este sau nu Eminescu „ameninţat” cu uitarea şi dezinteresul? Această ultimă întrebare nu şi-ar avea rostul, dacă această soartă nu ar fi avut-o poeţi remarcabili ca George Coşbuc, Ion Minulescu, George Topârceanu ş.a.
            Ca naţiune în mijlocul căreia s-a născut genialul poet, avem datoria să demonstrăm că ştim să-i apreciem opera şi în faţa generaţiilor care vin. Acest lucru se poate întâmpla în primul rând prin intermediul manualelor şcolare şi al dascălilor de specialitate, cei mai în măsură să-i conştientizeze pe tineri de valoarea operei poetului. Din păcate nu întotdeauna găsim în manualele opera lui Mihai Eminescu abordată aşa cum se cuvine, dar mai ales metodic analizând abordarea ei, în virtutea cerinţelor noilor programe, nu corespunde cu acestea. De la clasele V-VIII până la liceu, programa solicită realizarea de eseuri în examenele pe care absolvenţii trebuie să le susţină. Aceste eseuri au ca principală cerinţă – încadrarea unei opere în gen, în acest caz în genul liric.
            Manualele abundă de exerciţii, dar nu explică elevilor o metodă concretă de realizare a acestor demonstraţii, fiecare fiind tentat să le facă cum doreşte, dar mai ales să le confunde cu comentariile literare care se realizau în învăţământul tradiţional sau în cazul genului epic. În acest sens, oferim un model aplicat la clasă cu rezultate care permite elevilor dezvoltarea creativităţii, evidenţierea aportului personal şi sistematizarea informaţiei prin asimilarea în ordine gradată din punct de vedere al dificultăţii a informaţiei.
            O altă carenţă pe care această lucrare se străduieşte să o evidenţieze este faptul că unele manuale nu abordează opera eminesciană sau o abordează prea puţin. Tocmai de aceea, în centrul abordării acestei lucrări, se află manuale şcolare care se apropie de standardele pe care le impune predarea în şcoală generaţiilor care vin a operei eminesciene.”
            Autorul a consultat lucrări de referinţă ale literaturii române, articole şi numeroase aprecieri ştiinţifice. Fiind o lucrare de diplomă realizată la disciplina Metodica predării limbii şi literaturii române, a cercetat programele de limba şi literatura română pentru clasele V-XII, precum şi un număr edificator de manuale şcolare în vigoare. Lucrarea include şi două planuri de lecţie vizând predarea-învăţarea poetului Mihai Eminescu la diferite clase.
            O corespondenţă productivă avem cu domnul Cristian Petru Bălan (născut 27 iunie 1936, Sibiu) este un prozator, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător şi artist plastic român stabilit în Statele Unite ale Americii; profesor, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România şi al Academiei Americano-Române de Ştiinţe şi Arte. Dumnealui ne-a mărturisit că a purtat o bogată corespondenţă cu Dumitru Panaitescu-Perpessicius, cu poeta Otilia Cazimir, cu Gheorghe Eminescu, nepotul poetului Mihai Eminescu.
            În 1967, Studioul Cinematografic Bucureşti i-a achiziţionat scenariul de film Geniu sublim, conceput cu doi ani înainte, care descrie viaţa zbuciumată a lui Mihai Eminescu, de la naştere până la tragica lui moarte, proiectându-se realizarea unui film după el. Însă proiectul nu a fost realizat. Recent am primit prin e-mail o scrisoare de la domnul Petru Bălan în care îşi împărtăşeşte gândurile despre dragostea faţă de marele geniu al poeziei româneşti şi visele nerealizate încă, ne-a expediat acest eseu, care este în colecţia CAIE şi este publicat pe blog: http://centruleminescubm.blogspot.md/2016/02/ geniu-sublim-eminescu.html.
            Un alt mesaj am primit de la domnul Alexandru Soficaru din Bucureşti, un admirator, care apreciază on-line activitatea CAIE: „ Mulţumesc pentru accept! Îmi place Eminescu nespus de mult, ca şi tot ce înseamnă literatura română! La rândul meu am, până acum, două volume de versuri, un volum dedicat pompierilor militari si unul despre viaţa de zi cu zi a unor pensionari bucureşteni! Sper să ajung la Chişinău, este o dorinţă mai veche a mea! Şi sper, ca anul acesta, să lansez un nou volum. O poveste de dragoste! O seară frumoasă şi un an plin de realizări!”
            Cercetând mai multe studii eminesciene de ultimă vreme o concluzie ar fi: extrem de îmbucurător faptul, că numărul tinerilor eminescologi sporeşte considerabil de la un an la altul şi că mulţi dintre ei au curajul să debuteze chiar cu studii privind opera lui Eminescu.

EMINESCU: BLAJUL - MICA ROMĂ

Larisa Arseni. Maestru în artă.
                                                             Colaboratoare la CAIE               

          Mihai Eminescu nu-și putea împlini destinul său sufletesc fără să cunoască îndeaproaope spiritul Blajului, oamenii și locurile acestei citadele a creșterii spirituale.
Era sfârșit de mai or început de iunie, 1866, când Eminescu întreprinde o călătorie în Transilvania, prin Târnăveni și satele de pe Târnava Mică, spre orașul despre care îi vorbise, profetic, dragul și iubitul său dascăl, Aron Pumnul. Când a ajuns în vârful Hulii Blajului, ne spun memorialiștii... Eminescu salută Blajul cu următoarele cuvinte, pe care le găsim în orice biografie a poetului: Te salut din inimă, Romă Mică! Îți mulțumesc Dumnezeule, că m-ai ajutat, s-o pot vedea!
          Nu s-a îndoit nimeni până acum de această spusă, dar nici nu a încercat să descifreze profunzimea (cu totul surprinzătoare la un tânăr de 16 ani) acestui nume dat orașului. Mica Romă a devenit numele eminescian al Blajului. Acestei citadele a românismului i s-au dat mai multe nume: Sionul românesc, Orașul școlilor românești, Orașul Școlii Ardelene, Orașul luminilor ardelene, Școala școlilor românești, dar nici una nu este atât de cuprinzătoare în sugestiva ei împreunare metaforică precum Mica Romă eminesciană.
          Ceea ce era (și este) Roma pentru catolicismul Latin și mondial, era și este Blajul pentru românii greco-catolici. Așadar, Marea Romă și Mica Romă. Eminescu - se știe - a fost ortodox, dar a vorbit cu prețuire în corespondența și în publicistica sa despre meritele culturale și religioase ale Blajului, despre Școala Ardeleană, îndeosebi despre Gheorghe Șincai, a cărui viață de martir al ideii de naționalitate este pusă în paralelă cu a dascălului și îndrumătorului său din Cernăuți, Aron Pumnul, deșteptătorul conștiinței naționale a românilor din Bucovina.
          Recapitulând, în numele eminescian al Blajului este sintetizată istoria și cultura orașului. Inochentie Micu Klein (episcopul despre care Lucian Blaga spunea: este unul dintre cei mai mari oameni politici ai Transilvaniei, întemeietor de program de luptă și emancipare națională, dar și de oraș) a visat să întemeiieze aici, la confluența Târnavelor surori, un oraș de credință și tărie românescă. A intemeiat Blajul care a devenit capitala românilor greco-catolici (un satelit al Romei) și leagănul Școlii Ardelene, focar de conștiință națională prin descoperirea și argumentarea temeinică a latinității noastre. În continuarea operei acestor istorici ai Școlii Ardelene , Eminescu scria profetic în articolul Mândria de a fi român: Sămânța din care a răsărit acest popor este nobilă și poporul român nu va pieri până când nu va uita nobila sa obârșie. Și - vorba poetului – pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, Eminescu i-a spus Blajului Mica Romă.
          Cetatea Blajului, centru al românismului, al culturii și al conștiinței religioase a atras multe suflete alese și dornice de zidire spirituală pe căile presărate în deajuns cu cărți: poezie, imnuri și istorie. Mihai Eminescu nu-și putea împlini destinul său sufletesc fără să cunoască îndeaproape spiritul Blajului, oamenii și locurile acestei citadele a creșterii spirituale.
          Venea spre Blaj pregătit sufletește și informat istoric și literar de către magistrul său Aron Pumnul, dascăl al Blajului și gazda lui în Cernăuți. Felul cum îl salută denotă o smerită rugăciune de mulțumire pentru lecția Blajului care s-a reflectat mai apoi în opera sa poetică și publicistică în variate ipostaze, adeverind această recunoștință a poetului.
          Această lecție a Blajului o recunoaștem mai ales în publicistica lui Eminescu în care ia apărarea drepturilor naționale ale românilor din Transilvania, vorbește cu admirație despre dascălii Blajului, sau atunci când arată unitatea sufletească a celor două biserici naționale, ortodoxă și greco-catolică în acest fragment de articol: Asemănarea în comunitatea bisericească între un român greco-catolic și unul grec-oriental (ortodox – n.n.) este mai mare decât între acest din urmă și un muscal, un grec sau un bulgar. Lucrul sună paradox, dar e departe de a fi. Cu toate cele patru puncte, cu tot ex parte filioque procedit, cu tot primatul recunoscut al Papei, același spirit de comunitate religioasă-națională domnește la românii greco-catolici, ca și la greco-orientali. (Timpul din 10 septembrie 1880).
          Astfel peste secoli, acest nume de Mica noastră Romă al  Blajului – rostit de Eminescu, mărturisit de tovarășii săi de drum spre Blaj a căpătat notorietate și într-un fel, paternitate.

18 iul. 2016

VREI FRUMOS ŞI DREPT SĂ CREŞTI. ŞI PUTERNIC? SĂ CITEŞTI!


  O nouă săptămână, un nou program pentru Ruxacul de vacanţă. E Ziua lecturii. Deşi e zi de luni, la Centrul Academic Internaţional ne-au sosit primii cititori, zglobii veseli, curioşi şi dornici de a cunoaşte ceva nou. Sunt  micuţii din grupele Curioşii şi Piticii de la grădiniţa nr. 91, însoţiţi de doamnele Olesea Gârbea, Lilia Cebotari, Ala Mihalachi şi Doina Bârzoi. Nimerind în lumea cărţilor au ţinut cu tot dinadinsul să afle cine le-a scris. Le-am vorbit despre Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Vasile Romanciuc, etc. Am recitat împreună Somnoroase păsărele, micuţii au ascultat  mai multe poveşti din colecţia Poveşti cu tâlc despre animale, păsări, tot genul de gâze şi bineânţeles oameni. După lectură am discutat despre bine şi rău, despre calităţi şi neajunsuri. Copiii au înţeles că trebuie să fie prietenoşi, respectuoşi şi amabili cu toată lumea, indiferent de culoare or naţionalitate, deasemenea să fie curioşi pentru că această calitate îi ajută să se dezvolte. La finele întâlnirii Darina Bogdan, Sabrina Dron, Eva Cociug şi Albina Chilaru au recitat poezii despre pisici, căţei, iepuraşi şi despre mama. Colegii i-au aplaudat cu plăcire şi noi le-am mulţumit mult şi i-am îndemnat să se înscrie cât mai curând la bibliotecă.


16 iul. 2016

Despre Chișinău cu dragoste și dăruire

Chişinău : enciclopedie / ed. : Iurie Colesnic. - Chişinău : Museum, 1997. - 569 p. : foto
      Este o carte despre orașul Chișinău, conținutul fiind cu un caracter enciclopedic. Pentru a simplifica căutarea materialelor, articolele au fost plasate în ordine alfabetică. Au fost incluse articole despre teatru, literatură, muzică, arte plastice ș.a. Această lucrare este la a doua ediție, respectiv face o încercare de a sistematiza informațiile legate de oraș. Dacă în prima ediție a enciclopediei Chișinău, editată în anul 1984, s-a pus accent pe edificarea imaginii capitalei, în această ediție, accentul a căzut pe două componente primordiale: oamenii și arhitectura.
În enciclopedie sunt abordate următoarele subiecte: Chișinău – trecut, prezent și viitor; Chișinău – scurtă sinteză istorică, textul propriu-zis (A–Z);cronologie; bibliografie generală; autori și planșe-imagini.
La fiecare compartiment sunt incluse imagini ce fac referință la arhitectura și/ori autori.  

Colenic, Iurie. Chişinăul din amintire / Iurie Colesnic ; Biblioteca Municipală "B. P. Hasdeu" ; Kulikovski, Lidia, pref. -Chişinău : Grafema Libris : Ulysse, 2011. - 526 p. : foto

     Volumul Chișinăul din amintire face referință la o cunoaștere mai bună a istoriei Chișinăului: trecut și prezent, prezentându-ne diverse aspecte cum ar fi administrație publică, cultură, educație, personalități. După cum afirmă și autorul „a scrie despre Chișinău este extrem de dificil. Cum să prezinți o localitate, o urbă ridicată de către voia sorții la rangul de capitală a unui stat, când în negura trecutului sunt zeci, sute și mii de ani de istorie care până astăzi rămân nedescifrați”. Lucrarea începe cu o referință la mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (biografie și activitate), primul guvernator al Basarabiei, arhitectul Alexandru Bernardazzi, primarii de Chișinău, directori de licee, precum Liceul „Principesa Natalia Dadiani”, Seminarul Teologic, Toma Ciorbă, ctitorul medicinei din R. Moldova etc. Toate aceste informații fiind cuprinse în Chișinăul din amintire.Sunt capitole ce fac referințe la barierele Chișinăului (Căușeni, Bender, Dubăsari), Primăria Chișinău (se dă listele primarilor orașului Chișinău, în ordine cronologică din anul 1831 până în prezent), Catedrala „Nașterea Domnului” (e prezentat un scurt istoric al catedralei), Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt (istoria instalării), monumentele dispărute: monumentul lui Alexandru al II-lea, Monumentul celor trei martiri, monumentul Unirii etc., morile Chișinăului, ultimul tramvai etc. Fiecare capitol include fotografii de epocă ale monumente și persoanelor amintite. 

Colesnic, Iurie. Chişinăul şi chişinăuienii / Iurie Colesnic ; pref. Lidia Kulikovski. – Chișinău, 2012. - 600 p.: foto.
„Chişinăul şi chişinăuienii” aduce în prim-plan oameni care au locuit, au tranzitat ori s-au aflat pentru o scurtă perioadă în capitala Basarabiei. Iurie Colesnic scoate din închisoarea uitării personalităţi care pot fi adevărate exemple pentru generaţiile prezente, iar modul în care autorul îşi prezintă personajele istorice nu poate servi decât deliciului lecturiişi curiozităţii ori cărui cititor îndrăgostit de Chişinău. Găsim în carte personalităţi condamnate la uitare de istoriografiile regimurilor totalitare. Câteva portrete sunt înduioşătoare, pentru că, din când în când, Iurie Colesnic se apropie sufleteşte de unele personalităţi, le înţelege destinul. Fețele Chișinăului de altădată: aici îl găsim pe fotograful I. Kondrațki, imortalizând imagini în anul 1889; Varfolomei – boier; automobilele Sfatului Țării etc. Ambasadorii pe care i-am avut: sunt incluși diplomații basarabeni, printre care Anatolie N. Krupenski, Gheorghe Balș, Ion Pelivan; Din galeria celebrităților care au vizitat Chișinăul: Mstislav Dobujinski, Henri Barbusse, Liviu Rebreanu etc.; Personalități care au salvat Chișinăul: pictorul român I. Teodorescu-Sion, poetul Ion Minulescu, istoricul literar Augustin Z. N. Pop, Perpessicius.
Printre cele 600 de pagini ale cărţiise se găsesc, de asemenea, peste 400 de fotografii, ce reprezintă pasaje despre atmosfera care a dominat cândva în Chişinău.
 Chișinăul în literatură : Antologie / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”. – Chișinău: „Grafema Libris”, 2011. – 575 p.

     Antologia Chișinăul în literatură constituie o selecţie a lucrărilor literare dedicate oraşului Chişinău, făcută în baza fondului de carte al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. Volumul a apărut la Editura „Grafema Libris”, în anul 2011. Are 575 de pagini şi a apărut în 575 de exemplare, exact la 575 ani marcaţi de Chişinău de la prima atestare documentară.
Culegerea cuprinde o selecţie de texte literare a 130 de scriitori: români, ruşi, evrei, ucraineni, bulgari, găgăuzi (85 în limba română şi 45 în alte limbi), dedicate Chişinăului în ultimele două secole. Culegerea este prefaţată cu un cuvânt omagial  adus de Primarul General Dorin Chirtoacă şi două studii introductive: O contribuţie deosebită la zestrea culturală a Chişinăului, semnat de Lidia Kulikovski, directorul general al BM „B.P. Hasdeu” şi Scriitorul şi oraşul: două vase comunicante, semnat de publicistul Vlad Pohilă. Materialele din culegere sînt aranjate în următoarele compartimente: Poezie; Proză. Eseu; Versuri cîntate; Chişinăul în alte limbi şi Utilizatorii BM despre Chişinău. Capitolul Utilizatorii BM despre Chişinău, include eseuri dedicate Chişinăului, selectate din textele prezentate la Concursul de microeseuri Chişinăul în 575 de cuvinte, anunţat la începutul anului 2011 de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Autorii textelor din antologie sunt plasaţi în ordine alfabetică, iar la sfârşitul textului urmează bibliografia documentului din care a fost preluat. Volumul este însoţit de două indexuri: Indexul de nume, ce include nume de autori (poeţi, prozatori, eseişti, compozitori), precum şi nume de alte personalităţi notorii menţionate în lucrare şi Indexul de titluri, care include lista textelor publicate.

 Chişinăul în pictură : (peisaje, portrete) : Cat.-bibliogr. / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”, Centrul de Informare şi Documentare „Chişinău” ; alcăt.: Taisia Foiu, Ludmila Toma ; ed. îngr. de Lidia Kulikovski. – Chișinău: S. n., 2012. (Tip. „Elena-V.I.”). – 178, [32] p. : fot.
Catalogul-bibliografie Chişinăul în pictură: peisaje, portrete, editat către aniversarea a 135-a a Bibliotecii Municipale, este un nou proiect al acestei instituţii de cercetare, identificare şi promovare a patrimoniului cultural al oraşului nostru, în continuarea publicaţiilor Chişinăul din amintire, Chişinăul în literatură,  Creatori de ex-libris basarabeni, Bibliografia Municipiului Chişinău etc.
Scopul bibliografiei-catalog rezidă în reunificarea lucrărilor create de artiştii plastici pe parcursul a 110 ani, localizate în diferite colecţii, muzee, centre expoziţionale, galerii de artă ale oraşului. Materialele din catalog se referă la perioada 1902-2012 şi includ 131 de pictori de diferite generaţii şi naţionalităţi care lucrează în variate stiluri ale artelor. Toate lucrările sunt axate pe un singur subiect – Chişinău – realizate în genurile plastice: peisaj şi portret. Au fost identificate 1395 de creaţii, bibliografia selectivă incluzând 1331 descrieri. 325 de personalităţi ale oraşului sunt redate pe pânzele pictorilor (savanţi, scriitori, artişti, pictori, compozitori, medici, învăţători, sportivi, muncitori). E greu de enumerat câte locuri ale oraşului au inspirat pictorii în realizarea creaţiilor lor: (străzi ale oraşului vechi, curţi, case, biserici, parcuri, construcţii etc. Vedem Chişinăul dimineaţa, la amiază, seara şi noaptea, în toate anotimpurile… la răsărit de soare şi în amurg, când plouă şi când zăpada cade.
Compartimentul Reproduceri (47 de tablouri), adaugă valoare la perceperea lucrărilor artiştilor interesaţi de tema Chişinăului şi a locuitorilor lui. Mini-albumul reflectă diversitatea expresivităţii artistice şi, într-o anumită măsură, trăsăturile specifice ale oraşului şi ale oamenilor care reprezintă gloria lui.
Catalogul-bibliografie are un aparat auxiliar ce facilitează accesul la informaţie: Abrevieri, Lista reproducerilor, Indexul personalităţilor pictate, Indexul locurilor pictate, Indexul de nume.
 Halippa, Ioan. Chișinăul pe vremea lui Pușkin (1820-1823) cu 333 de intersecții de Lică Sainciuc  / Ioan Halippa, Lică Sainciuc. – Chișinău: Cartier, 2011. – 224 p.

     Lucrarea include un comentariu minuțios al ediției Orașul Chișinău pe timpul aflării aici a lui Aleksandr Sergheevici Pușkin 1820-1823, cu portretul poetului și planul orașului, tipărită în 1899, autor Ioan Halippa. Drept suport topografic (cel mai vechi) pentru lucrare a servit Harta lui Fedorov din 1834, care era, de fapt, un proiect.
Cartea cuprinde informaţii interesante despre: împărțirea Chișinăului în sectoare, barierele din Chișinău, populația Chișinăului din punct de vedere etnic, bisericile din oraș, casa Cațică, loja masonă, casa Crupenski, Casa Mille, Casa Etner, vizita împăratului Aleksandr I, Monumentul lui Orlov, Mălina Mică ş.a. Lucrarea conţine o serie de fotografii, iar textul este în limbile română și rusă
Sainciuc, Lică. Chișinăul ascuns sau o încercare de resuscitare a memoriei unui oraș : [album] / Lică Sainciuc. – Chișinău : Lumina, 2014. – 160 p.
„Cartea conține o suită de imagini și texte minimaliste despre un Chișinău mai mult personalizat decât cel pretins a fi comun. Autorul reia subiectul unor intersecții în timp și spațiu ale străzilor și caselor, reunite într-o schemă ce ține de primele vetre, apoi de cele două domenii mănăstirești de altădată (Galata și Sfânta Vinere), extinse în continuare pe parohii, piețe, cimitire, mahalale și case de referință. Peste acest concept, realizat în multe fotografii, hărți și desene, autorul aplică dinamismul halucinant al toponimiei orașului văduvit de elementul medieval și al străzilor ce se întrezăresc încă printre noile și mai noile construcții și planificări. 

15 iul. 2016

Ion Cuzuioc invitat la o doză de zâmbet




În CAMPANIA BibliotecaHasdeuZâmbeşte echipa CAIE a reuşit să invite un oaspete drag - un prieten generos al tuturor filialelor BM ,,B.P. Hasdeu". L-am provocat de minune chiar în ziua de joi a provăcărilor.S-a bucurat de invitaţie în studioul foto şi de atmosfera zâmbitoare de la Centrul Eminescu. A stat în fotoliul studioului foto ,,Zâmbeşte cu Biblioteca dragă" şi ne-a mărturisit despre ingredientele sănătoase ale vieţi

14 iul. 2016

Din ce în ce tot mai mult te iubesc...




Nătăliţa Ţurcan este o cititoare fidelă care practic a crescut şi s-a format ca personalitate în biblioteca Centrului Eminescu. Astăzi este studentă la USM unde studiază şi limba greacă. De ziua provocărilor am decis să completăm Rucsacul de vacanţă cu o frumoasă melodie de dragoste în interpretarea Nătăliţei. Î-i mulţumim pe această cale şi-i urăm mari succese, vacanţă plăcută şi colaborare în continuare.

FANTEZII FLORALE

Larisa Arseni. Maestru în artă.
Colaboratoare la CAIE.
  

 De ziua creativităţii la Centrul Academic Internaţional Eminescu a fost organizat un  Master-class. Au participat copiii de diferite vârste, membrii Centrelor Comunitare pentru Copii şi Tineret Orizont, împreună cu pedagogul Raisa Rusu, Flacăra, diriguiţi de Alexandra Cacianov, Satelit, cu Veronica Grozavu şi Cosmos,           însoţiţi de Stela Mihalcea. Copiii au fost informaţi despre Proiectul estival, elaborat de Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu, Ruxacul de vacanţă şi despre alte activităţi organizate la centru. A fost vernisată o expoziţie de tablouri Fantezii florale, lucrată de Diana Bragarenco, în tehnica QUILLING. În aceeaşi tehnică s-a lucrat şi în cadrul master-classului moderat de autoarea expoziţiei. După ce au primit materialele necesare, copiilor li s-a explicat cum pot confecţiona un semn de carte foarte original, în formă de fluture. Cu multă atenţie şi răbdare, dar şi entuziasm toţi s-au descurcat de minune. La finele programului doamna Elena Dabija, directoarea centrului le-a dăruit tuturor participanţilor câte o carte cu îndemnul să mai vină la noi. Toţi au rămas satisfăcuţi pentru că au învăţat ceva nou, i-au adus calde felicitări autoarei, domnişoarei Diana Bragarenco şi au făcut poze. Şi noi cei de la centru am felicitat-o cu acest frumos debut, i-am urat succese pe viitor şi colaborare cu biblioteca Eminescu.



11 iul. 2016

O FAŢĂ MAI PUŢIN CUNOSCUTĂ A LUI EMINESCU


Larisa Arseni. Maestru în artă.
Colaboratoare la CAIE.
       
   A fost Mihai Eminescu un bun creştin s-au a fost un ateu convins?. Istoricii şi criticii noştri literari au avut grijă să o ascundă şi să facă din el un ateu. Să ne amintim că la cimitirul Bellu, la mormântul, unde îşi are odihna de veci Marele şi multpătimitul poet Eminescu, nu există o cruce. Mitropolitul Anania îşi aminteşte în acest sens: Am fost de atâtea ori acolo ca să-i aprind o lumânare şi cred, că un creştin sau o creştină a scrijelit o cruce pe piatră, ca să aibă şi Eminescu o cruce la cap. Trebuia să se demonstreze că noi, poporul român, avem ca poet naţional un ateu.
          Au încercat unii să-l prezinte pe Eminescu ca pe un descreerat, un nebun s-au un seminebun. Am citit atâtea biografii ale lui şi s-a dovedit că nu era nebun. Către sfârşitul vieţii devenise melancolic, pentru că era un suflet împovărat. El avea o viaţă complexă în interiorul lui nu era un împrăştiat. Dacă citim atent biografia poetului, mai ales copilăria, descoperim că Eminescu a fost crescut în credinţa ortodoxsă a părinţilor lui. Era împovărat de singurătate. Ca orice om de geniu, era preocupat de istoria neamului său, istoria trecută, dar şi viitoare.
          Un oarecare Horia Roman Patapievici, afirma: Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm. Mitropolitul Anania, i-a dat acestuia un răspuns categoric: Este o mare prostie, ce a spus acest Patapievici, nu m-am aşteptat ca un intelectual să afirme aşa ceva, Şi-a permis să murdărească memoria poetului naţional, ca să pară el original şi interesant. De fapt, dă în gropi.
          În acelaşi context, să ne amintim ce spunea Eminescu în versurile promoţionale din Scrisoarea I: (...) Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare.../ Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,  Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el / Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă. / Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă.  Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? (...) / Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale / Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale - / Astea toate te apropie de dânşii... / Nu lumina / Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina, / Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit / Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. Cunoscând firea umană Marele poet a prevăzut aceste lucruri...
          Cât priveşte ortodoxia lui Eminescu, să ne amintim de o poezie creştină - Colinde, Colinde. Este o poezie mai rară, este scurtă şi foarte frumoasă: Colinde, colinde, / E vremea colindelor, / Căci gheaţa se-ntinde / Asemeni oglindelor // Şi tremură brazii / Mişcând rămurelele, / Căci noaptea de azi-i / Când scânteie .// În noaptea de astăzi / Copiii şi fetele / De dragul Mariei / Îşi piaptănă pletele. // De dragul Mariei / Şi-a Mântuitorului/ Luceşte pe ceruri / O stea călătorului. Această poezie arată de fapt adevărata faţă a lui Eminescu, care nu era un mistic, nu era un bisericos, dar nu era nici ateu. Era un foarte bun român, iar românii sunt credincioşi. Era de un neam bun şi mama lui era foarte credinciosă, foarte evlavioasă, avea şi o soră călugăriţă. Trebuie să ne facem datoria de suflet faţă de poetul nostru naţional, să-i studiem opera şi să ne pătrundem de mesajul ei profund şi atât de actual şi astăzi. Colaboratorii Centrului Academic Internaţional Eminescu fac tot ce le stă în puteri pentru ai menţine vie memoria dragului nostru poet, pentru ai propaga opera şi a o face cunoscută cât mai multor cititori.

8 iul. 2016

Larisa Arseni - interpreta care cântă cu suflet

Nimic din ceea ce învaţă omul nu-i strică spune un străvechi proverb. O fire studioasă, muncitoare, care rămânând la doar şapte ani orfană de tată, a luat viaţa-n piept şi a luptat pentru existenţă, pentru a se manifesta şi penru a lăsa o urmă cât mai frumoasă, că doar aceasta-i adevărata menire a omului pe pământ...
        Larisa Arseni (Grimalschi), absolvind Universitatea de Stat din Moldova şi Institutul de Arte Gavriil Muzicescu şi-a încercat puterile în mai multe domenii. Ca profesoară de limba şi literatura română, dar şi cântăreaţă de muzică populară şi romanţă, în ambele atingând anumite performanţe: grad didactic unu în pedagogie, Maestru în artă în muzică, construindu-şi în acelaşi timp şi o familie durabilă şi sănătoasă.
        După pensionare a decis să-şi încerce puterile şi în domeniul biblioteconomiei (tare spus), ca bibliotecar la Centrul Academic Internaţional Eminescu, unde este angajată de aproape doi ani şi unde organizează diverse activităţi cultural-artistice pentru elevi de toate vârstele, utilizatorii şi vizitatorii centrului. Nu uită nici de cântec şi cu orice ocazie iese în faţa publicului cu aceeaşi emoţie şi dăruire de altădată. Doamna Larisa Arseni mai are ce spune şi mai poate spune şi atunci trebuie să spună...


4 iul. 2016

EMINESCU CÂNTĂREŢ


  Cât timp am petrecut în societatea lui Eminescu în Viena, el adesea lua parte la petrecerile sociale ce le aranja societatea academică „România jună“, al cărei membru era, cum lua parte şi la petrecerile particulare ce se întâmplau ici, colea între cunoscuţii săi. Se înţelege că aceste petreceri se făceau în birturi şi restaurante, iar vinul austriac dezlega limba tinerilor. Eminescu nu bea mult, dar era în stare să rămână cu cunoscuţii săi până dimineaţa, mai cu seamă dacă avea o cafea neagră, bună. Când erau mulţi tineri la masă, Eminescu era puţin comunicativ. Râdea de glumele ce se făceau, asculta discursurile ce se ţineau, dar altfel era cu totul pasiv. Abia dacă se strecurau cei mai mulţi din societate şi rămâneau doi-trei, i se dezlega şi lui Eminescu limba şi atunci ne şi cânta. El nu avea glas tare, dar dulce şi melodios şi cânta corect căci avea auz bun. Melodiile măiestrite din opere nu-i plăceau; el le numea ţărlăituri. Cântecele populare îl încântau şi pe acestea le cânta el cu mare plăcere. Patru cântece îi plăceau însă cu deosebire; acestea erau cântecele sale de predilecţie. Când se hotăra să cânte, atunci cu bună seamă aceste cântece nu lipseau din repertoriul său, iar în cele mai multe cazuri numai pe acestea le cânta.
     Întâiul cântec era:
Eu sunt Barbul lăutarul,
Starostele şi cobzarul
Ce-am cântat pe la Domnii
Şi la mândre cununii... (s.a.m.d)

  Al doilea cântec era:
Dragi boieri, din lumea nouă,
Ziua bună vă zic vouă,
Eu mă duc, mă prăpădesc
Ca un cântec bătrânesc;
s.a.m.d  şi sfârşea cu strofa:

Ah! Gândişi c-am fost odată
Glasul lumii desfătată,
Şi-nchinaţi câte-un pahar
Lui biet Barbu lăutar.

  Când pronunţa Eminescu versul: „Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc“, era aşa de melancolic şi cuprins de atâta emoţie, încât mai că lăcrima; iar când ajungea la versul: „Şi-nchinaţi câte-un pahar lui biet Barbu lăutar“, el îşi ridica paharul – dacă eram la pahare – ciocnea cu noi, îl golea dintr-o dată, stând apoi mult timp dus pe gânduri. Iar dacă îl cânta când nu eram la pahare de vin, el ofta numai şi sfârşea cu cuvintele sale melancolice: „Of... neamul nevoii!“

   Al treilea cântec era:
Frunză verde de piper,
Câte stele sunt pe cer,
Toate până-n ziuă pier,
Numai luna şi o stea
Ştie de patima mea... (s.a.m.d)

  Cântecul acesta care era una din cele mai frumoase melodii populare, îl cânta Eminescu cu multă dulceaţă.
 Cântecul al patrulea îl impresiona deosebit de mult; parcă-l văd, când l-a cântat întâia oară în prezenţa mea: cu capul ridicat, cu ochii scânteietori în atitudine dramatică şi cuprins de un adânc sentiment, el intona cântecul:
Mai turnaţi-mi în pahare,
Voi să beau căci sunt setos,
Dacă nu-mi umpleţi paharul
Decât de la miez în jos.

Ca să-l împlu înc-odată
Cu-apă rece de la râu,
De la râu ce izvorăşte
Din adânc din pieptul meu.

Şi să-l beau să sfârâiască,
Pân ce-a fi din vin venin,
C-aşa, să-l beau mai cu dulce
Să-mi alin durere-n sân.

Şi de n-a pieri durerea,
Piară simţul, pier şi eu,
C-a trăi jelind poporul,
Nu-mi ajute Dumnezeu!

  Era un fel de extaz când îl finisa, vedeai ce adânc îl impresiona acest cântec şi din toată atitudinea sa, te încredinţai despre nemărginita iubire ce avea el pentru poporul său. Odată l-am întrebat cine e autorul acestui cântec şi mi-a răspuns: „Ia un biet tânăr transilvănean, care avea durere de inimă pentru nenorocitul său popor; am auzit că la compus, l-a cântat şi a murit după ce-l cântase“!
Tudor V. Ştefanelli