19 iul. 2016

EMINESCU: BLAJUL - MICA ROMĂ

Larisa Arseni. Maestru în artă.
                                                             Colaboratoare la CAIE               

          Mihai Eminescu nu-și putea împlini destinul său sufletesc fără să cunoască îndeaproaope spiritul Blajului, oamenii și locurile acestei citadele a creșterii spirituale.
Era sfârșit de mai or început de iunie, 1866, când Eminescu întreprinde o călătorie în Transilvania, prin Târnăveni și satele de pe Târnava Mică, spre orașul despre care îi vorbise, profetic, dragul și iubitul său dascăl, Aron Pumnul. Când a ajuns în vârful Hulii Blajului, ne spun memorialiștii... Eminescu salută Blajul cu următoarele cuvinte, pe care le găsim în orice biografie a poetului: Te salut din inimă, Romă Mică! Îți mulțumesc Dumnezeule, că m-ai ajutat, s-o pot vedea!
          Nu s-a îndoit nimeni până acum de această spusă, dar nici nu a încercat să descifreze profunzimea (cu totul surprinzătoare la un tânăr de 16 ani) acestui nume dat orașului. Mica Romă a devenit numele eminescian al Blajului. Acestei citadele a românismului i s-au dat mai multe nume: Sionul românesc, Orașul școlilor românești, Orașul Școlii Ardelene, Orașul luminilor ardelene, Școala școlilor românești, dar nici una nu este atât de cuprinzătoare în sugestiva ei împreunare metaforică precum Mica Romă eminesciană.
          Ceea ce era (și este) Roma pentru catolicismul Latin și mondial, era și este Blajul pentru românii greco-catolici. Așadar, Marea Romă și Mica Romă. Eminescu - se știe - a fost ortodox, dar a vorbit cu prețuire în corespondența și în publicistica sa despre meritele culturale și religioase ale Blajului, despre Școala Ardeleană, îndeosebi despre Gheorghe Șincai, a cărui viață de martir al ideii de naționalitate este pusă în paralelă cu a dascălului și îndrumătorului său din Cernăuți, Aron Pumnul, deșteptătorul conștiinței naționale a românilor din Bucovina.
          Recapitulând, în numele eminescian al Blajului este sintetizată istoria și cultura orașului. Inochentie Micu Klein (episcopul despre care Lucian Blaga spunea: este unul dintre cei mai mari oameni politici ai Transilvaniei, întemeietor de program de luptă și emancipare națională, dar și de oraș) a visat să întemeiieze aici, la confluența Târnavelor surori, un oraș de credință și tărie românescă. A intemeiat Blajul care a devenit capitala românilor greco-catolici (un satelit al Romei) și leagănul Școlii Ardelene, focar de conștiință națională prin descoperirea și argumentarea temeinică a latinității noastre. În continuarea operei acestor istorici ai Școlii Ardelene , Eminescu scria profetic în articolul Mândria de a fi român: Sămânța din care a răsărit acest popor este nobilă și poporul român nu va pieri până când nu va uita nobila sa obârșie. Și - vorba poetului – pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, Eminescu i-a spus Blajului Mica Romă.
          Cetatea Blajului, centru al românismului, al culturii și al conștiinței religioase a atras multe suflete alese și dornice de zidire spirituală pe căile presărate în deajuns cu cărți: poezie, imnuri și istorie. Mihai Eminescu nu-și putea împlini destinul său sufletesc fără să cunoască îndeaproape spiritul Blajului, oamenii și locurile acestei citadele a creșterii spirituale.
          Venea spre Blaj pregătit sufletește și informat istoric și literar de către magistrul său Aron Pumnul, dascăl al Blajului și gazda lui în Cernăuți. Felul cum îl salută denotă o smerită rugăciune de mulțumire pentru lecția Blajului care s-a reflectat mai apoi în opera sa poetică și publicistică în variate ipostaze, adeverind această recunoștință a poetului.
          Această lecție a Blajului o recunoaștem mai ales în publicistica lui Eminescu în care ia apărarea drepturilor naționale ale românilor din Transilvania, vorbește cu admirație despre dascălii Blajului, sau atunci când arată unitatea sufletească a celor două biserici naționale, ortodoxă și greco-catolică în acest fragment de articol: Asemănarea în comunitatea bisericească între un român greco-catolic și unul grec-oriental (ortodox – n.n.) este mai mare decât între acest din urmă și un muscal, un grec sau un bulgar. Lucrul sună paradox, dar e departe de a fi. Cu toate cele patru puncte, cu tot ex parte filioque procedit, cu tot primatul recunoscut al Papei, același spirit de comunitate religioasă-națională domnește la românii greco-catolici, ca și la greco-orientali. (Timpul din 10 septembrie 1880).
          Astfel peste secoli, acest nume de Mica noastră Romă al  Blajului – rostit de Eminescu, mărturisit de tovarășii săi de drum spre Blaj a căpătat notorietate și într-un fel, paternitate.