30 aug. 2016

31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMÂNE

TUDOR ARGHEZI DIN STUDIUL „EMINESCU”
         

Un scriitor român trebuie, bineînțeles, să scrie românește: pentru motivul practic că trebuie să fie înțeles; cine scrie datorește de altfel celui ce citește această probă de respect, care nu poate fi totuși împinsă până la adulație și lichelism. Dar tot fiind român. el va rămâne scriitor, putem să zicem artist. Or, ca scriitor al are o altă datorie, să scrie altfel decâttoți scriitorii, ceea ce-i evident greu și irealizabil numai prin voință. Câți nu voiesc să fie străluciți și nu-s decât searbezi și proști!
            Scriitorul, încărcat cu o personalitate, se înfățișează însă prin firea lui ca un individ puțin docil jugului obicinuinței. El v-a jigni cu utilitate urechile criticului literar sacrosanct și-i va păsa puțin, de altfel, de rănile pe care le primește spiritul de rutină, pregătit în toate timpurile să tragă la o răspundere didactică și doctorală pe un nou venit. Limba tinde la calupuri, scriitorul e chemat să le sfărâme, să dea cuvintelor orientările sale, să le dozeze cu fantezie, să cioplească din nou calapoadele, după pasul cugetării lui. Din citatele d-lui Lovinescu nu se cunoaște că d. Galaction ar fi un „pângăritor” de limbă. D-sa crede că limba este cuvântul din vocabular, pe care-l concepe izolat, atunci când numai mișcareacuvintelor și influența lor reciprocăalcătuiesc o limbă literară...
(Din revista Cronica, 23 august 1915)