4 aug. 2016

Veronica Micle: un destin tragic

Puternică şi totuşi atât de fragilă! Fericită şi dezamăgită. O dulce doamnă! Este vorba despre Veronica Micle: poeta şi muza unui geniu.
4 august 1889. O agonie de douăzeci de ore pune capăt unei vieţi de 39 de ani. O viaţă care fusese, cum însăşi poeta o definea, “o complicare ciudată de întâmplări, de fericiri care nu m-au fericit”. Chemat urgent de la Iaşi, doctorul Taussig explică decesul printr-o fulgerătoare congestie cerebrală. Sticluţa cu arsenic, fusese golită repede, după miezul nopţii de 3 spre 4 august, cu “lăcomie hotărâtă”. O sinucidere premeditată. În ultima scrisoare, datată 1 august, Veronica Micle o ruga pe Smaranda Gârbea, una din apropiatele sale, să-i procure, prin fratele ei, medic la spitalul din Bălţăteşti, încă o doză de picături de arsenic, necesare pentru tratamentul anemiei de care suferea fiica ei cea mică, Virginia. În seara de 3 august primise în vizită mai multe persoane – câteva femei cunoscute din Iaşi, familia Curelaru din Roman, câteva călugăriţe. În discuţii revenea, inevitabil, figura lui Eminescu, detaliile morţii lui. (Trecuse abia o lună de când sicriul cu trupul său fusese depus în biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti.) Revenise, desigur, şi întâmplarea bizară de la Poiana Ţigăncii, care o urmarea obsesiv: în timp ce-şi oglindea chipul în apă pârâului, îi apăruse imaginea lui Eminescu.
Tradiţia rămasă în mănăstire fixează această întâmplare în dimineaţa zilei de 3 august, când deprimarea poetei atinsese cota maximă. Ciudata viziune a speriat-o, accentuând gândul morţii. Veronica Micle se retrăsese la Văratec la două săptămâni după moartea lui Eminescu. Văratecul era locul odihnei estivale a intelectualilor moldoveni. În ultima vară se afla la Văratec şi Elisabeta Conta, sora filosofului Vasile Conta, care avea să povestească despre marea amărăciune a Veronicăi Micle, “un caracter ferm şi o inteligenţă ieşită din comun”. O viaţă trăită în adoraţia geniului eminescian, dar asaltată de bârfe şi calomnii, o viaţă plină de nefericiri şi greutăţi materiale, marcată de stranii simetrii (moare exact la 10 ani de la decesul soţului sau, Ştefan Micle, în 4 august 1879). “Doamna Veronica”, îşi amintea maica Epraxia Diaconescu, moartă în 1967, la 107 ani, “era frumoasă, cu părul bălai şi răvăşit, ochii mari şi albaştri ca cerul senin, cânta ca un înger…”
În cadenţa eminesciană care îi marchează întreaga poezie, Veronica Micle îşi presimţea moartea într-un poem neterminat, datat 1 august: “O! Moarte vin de treci/ Pe inima-mi pustie şi curma a mele gânduri/ S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,/ Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,/ Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm,/ Să dorm pe veci.” La 6 august 1889, întunericul mormântului închidea pentru totdeauna trupul bălai al Veronicăi Micle, înhumată lângă bisericuţa Sf. Ioan de la Văratec.

În acest context vă propunem o listă bibliografică de cărți din fondul bibliotecii noastre din care veți afla despre soarta dragostei care a fost pecetluită de o povară care au dus-o până la mormânt. Iubirea le-a fost așternut și zbor către o altă lume.
  • Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit : corespondenţă inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle / Ed. îngrijită de Christina Zarifopol - Illiaş – Iaşi : Polirom, 2000. – 504 p.
  • Eminescu şi dragostea / Călinescu, George. // Viaţa lui Mihai Eminescu – Bucureşti : Ed. Academiei Române, 2002. – P. 162 – 178 .
  • Eminescu – Veronica : Romanul unei patimi / Reconstituire de document Victor Crăciun Bucureşti : Semne, 2000. – 482 p. ; il.
  • Eminescu, Veronica şi Creangă : Creaţie, iubire, prietenie / Constantin Parascan // Eminescu şi Creangă la Junimea. – Iaşi : Timpul, 2002. – P. 83 – 117.
  • Georgescu, Nicolae. Cartea despărţirilor : Cu Veronica prin Infern / Nicolae Georgescu. – Bucureşti : Floare Albastră, 2004. – 143 p.
  • Georgescu, Nicolae. Cartea regăsirilor : Cu Veronica prin Infern / Nicolae Georgescu. – Bucureşti : Floare Albastră, 2004. – 160 p.
  • Mămăligă, Dumitru. Eminescu şi Veronica : Poveste de dragoste / Dumitru Mămăligă. –Chișinău : Pontos, 2005. – 84 p.
  • Minar, Octav. Simfonia veneţiană : iubirea intre Eminescu şi Veronica Micle. / Octav Minar. – Bucureşti : Socec, s. a. – 183 p.
  • Mircea, Dumitru. Eminescu şi Veronica : Poveste de dragoste / Dumitru Mircea. – Ch. : S. n., 2009. – 88 p.
  • O scrisoare nouă de la Veronica Micle / Profil eminescian. – Deva : S. n. , 1973. – P. 144 – 148.
  • Păsat, Dumitru. Confesiuni epistolare : M. Eminescu – V. Micle : 120 de ani de la trecerea lor în eternitate / Dumitru Păsat. – Chișinău : Ruxanda, 2009. – 104 p.
  • Petraş, Irina. Un veac de nemurire : Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă / Irina Petraş. – Cluj : Dacia, 1989. – 180 p.
  • Pop, Augustin. Mărturii ...: Eminescu – Veronica Micle. / Augustin Pop. – Ch. : S. n. , 1989. – 191 p.
  • Pop, Augustin. Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu / Augustin Pop. – Bucureşti : Ed. Academiei Române, 1962. – 622 p.
  • Pop, Augustin. Întregiri documentare la biografia lui Eminescu / Augustin Pop. – Bucureşti : Eminescu, 1983. – 227 p.