9 sept. 2016

Traducerea și ecoul operei eminesciene

                                                                                                Dumitru Copilu-Copillin,
                                                                                                        România
”Traducerea și ecoul operei eminesciene în 85 de limbi –
premisă favorabilă asimilării lui Eminescu în literatura universală”*
Universalitatea lui Eminescu reprezintă pentru noi un obiectiv al cărui suport documentar, care ne aparține, încearcă să sistematizeze cam tot ce s-a întreprins și ne-a fost accesibil în ultimele 5 decenii.
 Rezultatele le-am evaluat și sintetizat în serialul ”Eminescu Universalul”. Titlul ultimelor patru ediții diferite din acest serial, ”Eminescu în circuitul universal”, ne-a fost sugerat de una dintre ”cerințele” cumulative ale universalității, despre care scria în răspunsul la un interviu, publicat, pe care ni l-a acordat, fiind încă în viață, acum mai bine de două decenii, eminescologul Edgar Papu, în urma lecturii și a prefeței scrise la lucrarea noastră de atunci, întitulată ”Eminescu în 65 de limbi”: ”Adevărat, există un decalaj între valoarea universală a poetului şi corespunzătoarea sa circulaţie universală care mai lasă de dorit. Pentru cunoaşterea circuitului universal al operei sale se cere însă ca, în ţara din care face parte poetul, înalta valoare a creaţiei lui Eminescu şi consacrarea ei universală să se bucure deopotrivă de o apreciere de acelaşi nivel cu difuzarea sa universală”.
Obiectivul de interes științific, formulat de Edgar Papu, în 1993, l-am înțeles ca pe o apreciere care obligă. Asumându-mi conceptul ”circuitul universal”, care da sens și un nume la ceea ce practic realizasem, evident că a reprezentat și un motiv pentru continuarea a ceea ce consideram că abia am început. Acest îndemn ne-a călăuzit eforturile să realizăm și să publicăm, întâmplător exact peste două decenii, un prim volum, invitat să-l prezentăm la congresul eminescologilor din 2013, întitulat ”Eminescu în perspectivă universală” (un fel de ”Carte de vizită” publică a autorului: cuprindea 24 de lucrări proprii din 50 publicate despre Eminescu, una dintre ele fiind prelegerea de deschidere a unui curs universitar, predat în trei variante masteranzilor filologi de la o universitate din Chișinău, de alt fel proiectul tematic al volumelor care urmau să apară, textul prelegerii fiind preluat pe site-ul apoi în buletinul CAIE (Centrul Academic Internațional Eminescu), Chișinău.
Primele două ediții ale serialului ”Eminescu în circuitul universal”, publicate și lansate la congresele din 2014 și 2015, au fost axate pe traducerea și ecoul operei eminesciene în publicații editate în 77, respectiv, 79 de limbi. Doar prima ediție s-a bucurat de ecouri în periodice, unele incluse în volume de autor, care apreciau apariția în eminescologie a unei teme majore și confirma apariția unui nou eminescolog (?!).
În afara unor știri în mass-media despre congresul eminescologilor, a doua ediție ca și a treia, revizuite și adăugite, deși mai reprezentative nu au beneficiat până acum de nici un ecou în publicistica literară românească. Un ecou indirect a venit totuși, din Chișinău, unul mai valoros decât alte zeci posibile. Nu știm însă cum, prin ce împrejurări acest ecou indirect a fost publicat, chiar zilele trecute (27 august), într-o revistă care apare tocmai la Toronto, Canada. Avem în vedere un fapt neașteptat. În urma audierii comunicării noastre în Plenul Congresului din 2015 și apoi a lecturii volumului despre Eminescu în 79 de limbi, Președintele congresului, Acad. Mihai Cimpoi ne-a onorat cu un e-mail, prin care ne transmitea textul cu impresiile D-sale de înaltă ținută academică, ordonate într-un ”Cuvânt înainte”, intitulat ”Un fenomenolog al receptării operei eminesciene”, cu sugestia dacă e posibil să apară într-o ediție viitoarea a cărții, în dorința de a-i face cunoscută opinia și cititorilor străini. Domnia sa probabil avea în vedere și pe cititorii din țările reprezentate de unii participanți la congres, care au făcut autorului oferta de a traduce sau intermedia traducerea cărții în limbile italiană-ofertă Manitta, turcă-Narçin, chineză-Su Yan, ucrainenă și rusă-Metleeva, franceză-Frosin, spaniolă-Valdivieso și Navarette. Apreciind valoarea cărții și intenția de a fi tradusă în alte țări, Institutul Cultual Român asigură finanțarea ei – conform unor noi reglementări - prin decontarea cheltuielilor de traducere și editare, pe baza ofertelor/contractelor cu ICR,  încheiate începând din primăvara anului  2016.
În perioada în care pregăteam ediția din 2015 am identificat și o altă modalitate de a-l cunoaște pe Eminescu. Cei interesați de poetul național al României în alte țări, în care nu a fost  tradus, editat și comentat, la solicitarea indiciului ”Google Translate” (Inter text Translation), pot traduce automat textele dorite de și despre Eminescu, pe baza unor programe existente de traducere automată. Numărul acestor limbi în 2015 atinsese cifra de 90, iar în 2016 numărul acestora a crescut de la o lună la alta până la 105 (între acestea 65 sunt alte limbi decât cele 85 prezentate în cartea noastră). Și în enciclopedia internațională online ”Wikipedia” – un fel de barometru al interferențelor culturale internaționale – numărul limbilor în care Eminescu a fost prezentat a crescut în aceeași perioadă de la 46 la 51 (de remarcat numărul mare de limbi în care acum ”Wikipedia” îl prezintă pe Eminescu în traducere literară, anterior aceste limbi figurând în categoria celor în care nu existau traduceri, decât posibilitatea de a fi tradus automat/literal). Totalul general al acestor două categorii de limbi, înțelese ca potențial de cunoaștere a lui Eminescu în alte limbi și țări, acum este 85 + 65 = 150 de limbi vorbite în peste 250 de țări și teritorii geografice autonome.
Întrucât lucrarea noastră nu este un simplu depozit de date - cum par a fi bibliografiile informative tradiționale de semnalare, apărute în România și în alte țări -  ci un instrument de lucru, în cunoașterea și cercetarea fenomenului Eminescu Universalul,  care esențializează conținutul băncii noastre de date pe această temă sub forma unor variate și accesibile evidențe de valori structurate lingvistic și geografic sau statistici ca fapte petrecute, însoțite însă de semnificații, exemple, demonstrații, chiar noutăți biografice ca suport al operei eminesciene în evoluția procesului de recunoaștere a valorii ei universale și de receptare a mesajului acesteia în alte literaturi naționale. În acțiunea de diseminare în lume a rezultatelor investigației noastre, accentul a fost pus pe evaluarea în viziune universală a moștenirii culturale eminesciene. Extras din publicațiile editate în 85 de limbi din peste 250 de țări, masivul de date astfel esențializat și prezentat atractiv, într-o carte-eseu destinată lecturii, ar trebui să prezinte interes, deoarece  indică un potențial uriaș de cunoaștere a lui Eminescu în lume
Acest ”potențial uriaș” de cunoaștere, astfel dovedit, nu înseamnă nici pe departe o finalitate în procesul de cunoaștere, cu care să ne automulțumim, ci ne oferă generos rezultatele obținute pe parcursul unei etape de acumulări relevante, care sugerează noi deschideri și noi modalități de abordare, prilej de reflecție, șansa implicării în acțiuni de investigare și promovare în continuare a receptării lui Eminescu în alte țări. Această nouă oportunitate de implicare în procesul complex de cunoaștere / integrare / asimilare a operei eminesciene în literaturile naționale beneficiază de condiții favorabile, potrivit cărora - se știe -  aproximativ jumătate din producția fiecărei literaturi naționale o reprezintă traducerile din literatura universală.
 Și acest aspect al receptării/integrării operei eminesciene în alte literaturi, prin traducerea și ecoul acesteia în 85 de limbi prezentate în cele XVIII capitole ale cărții noastre este determinant, dar nu și suficient pentru asimilarea lui Eminescu în alte literaturi, așa cum au fost asimilați alți scriitori – adevărat, însă după mai multe secole în care Timpul, Supremul Judecător a lucrat în favoarea lor. Avem în vedere un Dante și Shakespeare, Goethe sau Hugo, cu care poetul național al României a fost adesea comparat și cu care notorietăți în eminescologie, din România și din alte țări, au demonstrat că este compatibil ca valoare.
         
  Din cele prezentate rezultă că pentru posteritate Eminescu înseamnă O1  +  O2, în care O1 (opera, în original și în traduceri) + O2 (opinia, despre această operă, în original și tradusă, de asemenea suportul biografic care a generat această operă și a contribuit la consacrarea ei universală). Într-o altă exprimare, „De peste un veac, Eminescu este Eminescu nu numai prin suma textelor sale, dar şi prin suma ideilor critice despre ele. Altfel spus, Eminescu este Eminescu şi prin criticii săi” (Dumitru Caracostea).
Dintre zecile de mii de lucrări românești și străine despre Eminescu, cele  aprox. 1000, selectate de noi pentru a le valorifica într-o viitoare „Eminesciană antologată”, îl promovează pe poetul național al României în viziune universală - ca valoare națională de dimensiune universală - comparabil și compatibil cu clasicii literaturii universale, mai frecvent cu cei menționați, precum Dante, Shakespeare, Goethe, Hugo. În mai mare măsură decât Eminescu, aceștia se bucură de un potențial de cunoaștere, prin traduceri și ecouri publicate în peste 150 de limbi (de largă sau mai restrânsă circulație, în care dealtfel este receptat și Eminescu, celelalte limbi, majoritatea, numite și „exotice”, doar măresc numărul limbilor, ca suport al criteriului lingvistic și geografic al cunoașterii). Alt avantaj constă în faptul că poeții menționați și-au scris opera în limbi de veche tradiție și de largă circulație, având și un statut de limbi oficiale în majoritatea țărilor din categoria fostelor colonii sau federații. La acestea se adaugă climatul întrutotul favorabil pentru acești ”poeții naționali”, consacrați în țara lor ca mituri naționale, respectate cu sfințenie, cercetate și promovate ca atare, evident în contrast cu mentalitatea încă activă a demolării/ demitizării lui Eminescu în țara sa. La toate acestea se adaugă factorul hotărâtor, Timpul, Supremul Judecător, care mai ales pentru primii doi de multe secole a lucrat în favoarea lor, reușind în condiții istorice și lingvistice naționale și internaționale favorabile să fie în mai mare măsură integrați/asimilați în literaturile naționale, implicit și în conștiința lumii.
          Între aceștia Shakespeare ocupă un loc de frunte. Ca să remarcăm ceea ce pe răbojul timpului a fost deja marcat, ca însemn al ”asimilării” lui Shakespeare, vom evoca un singur exemplu, în persoana lui Eminescu, ivit după trei secole și jumătate în constelația poeziei universale. Ambii au fost recunoscuți ca unicitate, în privința originalității. Totuși, ”Luceafărul” poeziei românești se recunoștea în postura de învățăcel al magistrului ”Marele brit”: ”Prieten blând al sufletului meu…/ Tu mi-ai deschis a ochilor lumine, / Mai învățat ca lumea s-o citesc... / Ca Dumnezeu te-arăți în multe fețe / Și-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe”.
Înrâuriri catalitice mărturisite întâlnim și la urmașii lui Eminescu, dar după mai puțin de un secol de autoritate postumă, în care Timpul a lucrat și continuă să lucreze în favoarea lui, chiar și în perioade în care climatul era vitreg. În plus, se știe că în vremurile noastre se publică mai puțin și se citește și mai puțin din ceea ce se publică, inclusiv din Eminescu.
 La o privire retrospectivă, observăm totuși că, în condițiile în care, în ultimii 138 de ani de la debutul lui Eminescu, numărul versiunilor românești și străine, împreună cu ecourile lor publicate și citite nu depășește milionul, recent am identificat un fenomen neobișnuit, semnalat într-o țară mică printr-un link – pagină personală web Eminescu – în care au fost selectate numai din periodicele de masă peste 150 de titluri de scrieri eminesciene, în peste 600 de versiuni (posibil de vizualizat și de citit pe loc textele integrale), apărute în 12 limbi, de largă și câteva de redusă circulație. Publicate numai în deceniul 2002-2012, acestea au fost accesate, atenție, de peste 3.500.000 de ori/citiri, lecturi de cei interesați de Eminescu.
Aceste date, la care se pot adăuga cele prezentate la capitolul corespunzător din cartea noastră, ar putea fi un indiciu al faptului că în anii din urmă Eminescu este unul dintre cei mai accesați/citiți clasici ai literaturii universale, adevărat, în principal pe canalele moderne online. Un fenomen într-un fel asemănător a avut loc în condițiile evului mediu, când, după un secol de ”tăcere”, Shakespeare a cunoscut o răspândire/cunoaștere explozivă, odată cu expansiunea colonialismului englez. Eminescu cunoaște răspândirea amintită, datorită efectului descoperirii fenomenului transmiterii informației la distanță cu ajutorul undelor electromagnetice radio (tip wireless, telecomanda, telefon mobil, canalele online, în mare internetul), realizare aparținând congenialului său contemporan, istroromânul Nicu Teslea (Nikola Tesla, marele inventator care la 34 de ani a primit cetățenie americană).
 Circuitul universal al operei eminesciene certifică una dintre cerințele cumulative ale  universalității, care validează social valoarea universală și indică interesul în creștere pentru creația poetului național al României. Recunoscută și consacrată ca valoare universală, dar încă nu și asimilată pe măsura așteptărilor, această problemă a asimilării în alte literaturi a operei eminesciene aparține viitorului. Acest viitor însă există doar în mintea noastră, deci nu-l cunoaștem, ci doar îl putem intui, evalua ipotetic, deci îl putem prevede și apropia.
Proiectarea în universalitate a moștenirii literare eminesciene presupune așadar eforturi de eficientizare a demersului prin implicare concretă într-o muncă grea de uzură, înnobilată însă de acea dăruire de sine dezinteresată, perseverență și spirit de răspundere. Altfel spus, presupune participarea activă la o cauză națională, prin contribuții personale și colective, în principal ale românilor, la configurarea momentului românesc în patrimoniul literar universal. Prin contribuția lor, și eminescologii din alte țări pot multiplica aceste premise de asimilare, care în timp se pot concretiza și adăuga sub formă de enunțuri/judecăți de valoare despre Eminescu, consemnate în enciclopedii și dicționare, la un alt nivel în analizele de literatură comparată și în studiile doctorale. Prin participarea directă la dezbaterile naționale, mai ales internaționale cum este aceasta, menită să valideze literar contribuțiile curente, participanții pot  prelua și promova în țara lor concluzii și proiecte de interes general, astfel stimulându-se oportunitățile pentru apariția de noi traduceri și ecoul lor în publicațiile tipărite, mai ales online. Acestea din urmă par ar fi preferate, deoarece sunt gratuite și accesibile oricui, de aceea cunosc frecvența cea mare de accesare/citire/cunoaștere, iar ca efect prezența crescândă  în istoriile literare, la cursurile de literatură universală, mai ales în conștiința publică.     
Privită în această perspectivă, universalitatea lui Eminescu reprezintă ”coronamentul” (expresie, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cf. DEX: vârful ornamental care întregește un edificiu), sau ”încoronarea” (expresie, Edgar Papu, cf. DEX: ceremonialul atribuirii celui mai înalt grad ca recunoaștere a rangului de rege încoronat/cu coroană). În cazul lui Eminescu, recunoscut ca rege al poeziei românești prin valoare națională de dimensiune universală, expresie a spiritualității neamului românesc, cunoaște acum un parcurs ascendent în demersul dobândirii înaltului rang de constituent încoronat în patrimoniul  cultural al omenirii.
În acest context, ne-am permis să selectăm în comunicarea de față - din această ultimă ediție, IV, a cărții - numai câteva date relevante prin semnificația lor, fără să ne referim și la altele, cum ar fi cele relevante prin viziune și predictibilitate, de pildă: • unele aspecte ale vieții poetului ca suport biografic al   operei sale, la rândul ei expresie profetică pentru neamul românesc • aidoma altor genii ale omenirii, trăirea unui moment de Revelație/Iluminare, iar ca efect dobândirea unui potențial uman și creator supradimensional (peste 3000 de versuri postume, între care grandioasele poeme ”Memento mori”, ”Povestea magului călător în stele, zeci de bijuterii lirice ș. a. • bazat pe cauze, răspunsul explicit la întrebările imperioase din publicațiile apărute în peste 50 de țări, privind misterul bolii și morții premature: de observat rezistența care mai există în România față de demonstrația privind diagnosticul și tratamentul greșite, ș. a.). Am mai adăuga, concepția modernă, structurarea și modelarea masivului de date calitative, evaluate cu metode cantitative/matematice, însoțite de semnificații, confirmate de notorietăți, de asemenea prezentarea combinată a datelor pe familii de limbi și arealuri geografice, care presupun confruntarea cu nebănuite particularități prozodice.
O ultimă remarcă. Odată cu volumul de față despre Eminescu în 85 de limbi se încheie un ciclu editorial de cinci volume din serialul ”Eminescu Universalul”, Partea I, ”Eminescu în circuitul  universal”, traducerea și ecoul operei în publicații editate în principalele limbi ale lumii. Partea II, urmează să valorifice din aceeași investigație texte parțiale din 1000 de lucrări selectate pe temă,  publicate în ultimii 145 de ani, sub genericul ”Eminesciana antologată”, întitulată ”Valoarea și dimensiunea  universală a moștenirii culturale a lui Mihai Eminescu”.
          La încheierea ciclului despre Eminescu în circuitul universalul, autorul a beneficiat de o răsplată morală, - conferirea unor diplome sau titluri onorifice, prilejuite și de anul aniversar 2016: 11 ianuarie, ”Însemn de recunoștință” din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România la o serată ”Eminescu jurnalistul”, organizată sub egida Institutului Cultural Român; 15 ianuarie, la o manifestare omagială ”Eternul Eminescu”, organizată la Sala Parlamentului României, s-a conferit ”Diploma” -  acordată explicit pentru -  ”«OPERA OMNIA» Scriitorului-cercetător științific prof. dr. Dumitru Copilu-Copillin la aniversarea vârstei de 85 de ani, cu prilejul lansării volumului ”Eminescu în circuitul universal, traducerea și ecoul operei în 80 de limbi din peste 250 de țări”; 16 aprilie, cu prilejul lansării aceluiași volum, ”THE ACADEMY OF INTERNATIONAL INTERFERENCES «Paul Polidor»”, conferă ”TITLE OF MEMBER to writer DUMITRU COPILU-COPILLIN for special merits in the development of cultural programmes of international interferences”. De asemenea, ”Diplome”  de Merit și Excelență din partea unor instituții de învățământ, biblioteci, Case  ale Corpului Didactic din România, precum și din alte țări, - în 26 mai, Universitatea din Melitopol-Ucraina și în 30 mai, CAIE-Chișinău, de altfel aceasta din urmă fiind singura instituție de profil literar care a menționat ”contribuția prodigioasă în cercetarea, valorificarea și promovarea operei eminesciene în universalitate”. Ca urmare a difuzării cărții pe internet, întâmplător începând din 15 ianuarie 2016, ne-a fost solicitat un amplu interviu, surprinzătoare fiind preluarea, în ordinea apariției, în  publicații din China, SUA, Canada, România, unele însoțite și de urări adresate autorului.
          De remarcat în acest înțeles emisiunea Radio China internațional, postată și pe internet, ”Eminescu Universalul, o lucrare despre România în lume”, după conținut reprezentând mesajul Universității Poporului din Beijing, Facultatea de limbi străine, din care răzbate și vocea foștilor studenți chinezi care și-au făcut studiile în România, în anii '60 ai secolului trecut, unii traducându-l ulterior pe Eminescu: ”Lecturând «EMINESCU UNIVERSALUL», trăiești certitudinea existenței perene a culturii românești, dincolo de spațiu și timp, ca o confirmare că acolo unde se întâlnește spiritul, geniul și truda în bine, dispar barierele, se deschid porțile comunicării, construindu-se prin cunoaștere trainice prietenii culturale. Astăzi este o zi frumoasă. Ani buni cu sănătate, domnule profesor…La mulți ani!”.
          De la această înaltă tribună a Congresului Mondial al Eminescologilor adresez mulțumiri personalului didactic al universității din Beijing, între care se află și studenții mei din anii '60; deopotrivă, mulțumesc la acest ceas aniversar Centrului Academic Internațional Eminescu-Chișinău, cu care am conlucrat, îndeosebi unor participanți activi la lucrările acestor Congrese din Chișinău pentru aprecierile publicate despre ”Eminescu Universalul” (între care Acad. Mihai Cimpoi, Dumitru Apetri, Florian. Copcea), de fapt o simbolică adeverire pe care o merită Eminescu universalul. De aceea, aplauzele care vor urma merită cu prisosință să fie adresate lui Eminescu, celui care l-a învrednicit pe autorul cărților prezentate să fie acum acum aici o prezență vie la această sărbătoare a recoltei de toamnă eminesciană.
----------------------------------------------------
* Comunicare susținută în plenul Congresului, având următorul preambul:  ”La încheierea unei etape de investigare timp de cinci decenii, reflectată în ciclul editorial publicat în 5 volume din serialul ”Eminescu universalul” (2013-2016), dar și la împlinirea vârstei de 85 de ani de viață, care îndreptățește autorului calitatea ”Decan de vârstă” al acestei a cincea prestigioase reuniuni științifice a eminescologilor. La încheierea expunerii, autorului i s-a conferit Medalia celei de a cincea ediții a Congresului Mondial al Eminescologilor (Chișinău, 3-4 septembrie 2016).