26 dec. 2016

Cartea mea preferată poate fi şi a ta


                                                                        (despre Concursul de lectură „Bătălia cărţilor)
Cărţile nu vor muri niciodată, fiind stejarii milenari ai neamului de cititori de pretutindeni. Anume cartea îmbină capacitatea de a fi şi prieten, şi învăţător, şi confident, şi muză a creaţiei. Doar citind, inima şi cugetul învaţă să facă diferenţa dintre ficţiune şi realitate. Involuntar, omul este pus în situaţia de a judeca trăiri şi sentimente, conjuncturi şi fapte menite să-l formeze, să-i determine principiile de viaţă.
            Starea de bine şi frumos în clipa când trăieşti povestea unui protagonist este o urmare a faptului că lectura reprezintă un foc ce arde mucegaiul prostiei ordinare, ca mâine să răsară mugurii analizei, perfecţiunii, meditaţiei şi experienţei. Anul 2016 a fost unul fructuos în ceea ce priveşte lectura, drept dovadă participarea numeroasă a elevilor de diverse vârste la concursurile inaugurate de Biblioteca Minicipală „B.P.Hasdeu”: „Chişinăul citeşte” şi „Bătălia cărţilor”. În finala concursului „Bătălia cărţilor” au fost selectaţi opt elevi de la două categorii de vârstă: cinci la vârsta 11-14 şi trei la vârsta 15-18 ani. În ambele categorii au eşit învingători elevii ce au reprezentat Centrul Eminescu, Andreea  Lupan şi Anastasia Bezrucico, eleve de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. În acest context, noi cei de la Centrul Academic Internaţional Eminescu am decis să organizăm o masă rotundă cu aceşti laureaţi şi să punem în discuţie câteva întrebări: „V-am chemat astăzi aici pentru a vă felicita cu performanţele atinse în domeniul lecturii, realizări, după noi merituase, demne de multe laude, fiindcă astăzi tinerii nu prea citesc... Concursul  de lectură „Bătălia cărţilor” nu este unul tocmai uşor, el v-a impus nişte cerinţe, criterii obligatorii. El cere multă voinţă, curaj, dragoste de carte, responsabilitate, încredere în forţele proprii, dar şi o disciplină interioară, putere de a te impune, de a te ambiţiona să duci lucrul început până la capăt. Voi, cei prezenţi aici, aţi citit câte 10 cărţi, fapt care va clasat printre laureaţi, dar şi câştigători ai concursului. În pofida programului solicitant de la liceu, totuşi, voi aţi reuşit: Ce s-au cine va motivat să vă înscrieţi în concurs? Ce semnificaţie au cărţile în viaţa voastră, ce rol le atribuiţi: de prieteni, confidenţi, învăţători sau motive de inspiraţie? Vă ajută cărţile să faceţi diferenţă dintre realitate şi ficţiune? Cum interacţionaţi cu personajele (le judecaţi, le acuzaţi, le compătimiţi, le iubiţi, vreţi să le semănaţi, vreţi să schimbaţi ceva în cărţile citite, vreţi să schimbaţi ceva în viaţa voastră...)? V-au plăcut toate 10 cărţi, unele mai mult, altele mai puţin, de ce aţi ales anume a cea carte, pe care aţi prezentat-o la finală, după ce criterii v-aţi ghidat? Dacă vi s-ar propune să faceţi anumite schimbări în organizarea concursului, s-au în selectarea cărţilor pentru concurs, ce a-ţi propune, ce a-ţi schimba? Odată cu pătrunderea tot mai insistentă a tehnologiilor moderne în viaţa noastră, cum credeţi cărţile nu vor dispărea în general, dar bibliotecile, ce puteţi spune în acest sens? În cheia acestor întrebări am discutat cu aceşti copii minunaţi...”
Atunci, la concurs, am putut urmări satisfacţia incontestabilă, bucuria necondiţionată şi sinceră de pe chipul participanţilor şi a publicului, care părea că vrea să prindă orice cuvânt, dar şi valoarea acestui concurs de lectură sunt momente veritabile, adevărate ce au reânviat plăcerea de a citi şi a scos în evidenţă cartea, „un prieten rece, dar sigur” spune Victor Hugo.
Aceeaşi satisfacţie me-a creat-o şi discuţia de astăzi. Felicitări călduroase vouă , profesorilor voştri şi desigur părinţilor care au ştiut să vă cultive dragoste pentru lectură de mici copii. Le-am înmânat câte o carte şi o diplomă în semn de recunoştinţă pentru dragoste şi devotament cărţii, dar şi Centrului Eminescu.

Larisa Arseni. Colaboratoare la Centrul
Academic Internaţional Eminescu.
Maestru în artă.