13 dec. 2016

Cultura e Mintea înainte de toate

Mintea şi Cultura – două calităţi general umane   care se pot interfera absolut...
         
În cele ce urmează mă voi referi la valul sau tăvălugul ce vine peste ceea ce este esenţa noastră ca fiinţe umane, peste conştiinţa noastră psihică. Or „totul vine de la cap”, veţi spune că nu? Este vorba de degradarea Minţii, a Minţii sub aspect de conştiinţă, de inteligenţă, de nobleţe, de demnitate umană, intr-un cuvânt de Cultură.
Mintea este, înainte de toate Cultură, mă refer la sensul profund al culturii, nu la cel direct, adică: teatru, muzeu, bibliotecă, săli de concert, mă refer la Cultură – mod de gândire, care determină modul nostru de vieţuire. Imm. Kant atenţiona: „Un popor fără cultură este un popor foarte uşor de manipulat”. Doar gândirea integrală, deplină se produce în ambele emisfere ale creierului. Cum poate ea degrada? În emisfera dreaptă a creierului îşi au “reşedinţa” sentimentele, empatia, dragostea/iubirea, credinţa, trăirile sacrului, frumosului artei, poeziei, muzicii, înţelepciunii. Aici e omul în plinătatea fiinţei sale. Emisfera dreaptă ne garantează gândire sincretică, sintetică, unitară, multeaspectuală, polisemantică. Ea vede lucrurile în  totalitatea lor, prinde sensuri supreme, mesaje profunde contribuie în mod determinant la formarea gândirii holistice, fără de care nu este posibilă înţelegerea fenomenelor complexe ale vieţii.
Tradiţional ştiinţa defineşte emisfera stângă ca dominantă. Teoria cunoaşterii ştiinţifice moderne răstoarnă însă la direct legile cunoaşterii clasice, considerate universale. Multe legi care stăteau neclintit la baza macrouniversului obiectiv s-au dovedit a fi incapabile de a explica realitatea care se produce astăzi în gândire. Însăşi lumea omului a devenit alta.
Legile nou apărute au condus la revizuirea unor legi ale gândirii, ale psihologiei umane.Locul modernismului l-a luat postmodernismul, care inversează, sau chiar anulează canoanele culturii tradiţionale. Totul trece printr-o reconceptualizare şi transformare fundamentală, implicit conştiinţa omului, iar odată cu ea, comportamentul şi multe forme ale activităţilor lui vitale.
Ştiinţa constată că psihicul uman nu este mecanism, aparat, schemă, structură, dar este organism, sistem viu, fenomen în mişcare; nu este fapt, dar este act, nu este moment, concluzie, dar este mişcare-devenire. Procesele psihice sunt „ca melodia”, veşnic în mişcare şi evoluţie.
În acest context titlul de emisferă dominantă trebuie să-i atribuim emisferei drepte, căci cea stângă, cu judecata ei reducţionistă – mecanicistă, s-a dovedit a fi incapabilă, după cum arată istoria, dar şi realitatea de a construi o viaţă satisfăcătoare pentru fiinţa umană. Vorbind existenţial, ea învaţă omul să-şi croiască drumul în  viaţă cu coatele.
Oare ştiinţa educaţiei ţine cont de aceste schimbări radicale în gândirea ştiinţifică, legate de abordarea problemelor vieţii noastre, inclusiv a problemei formării omului şi pregătirii lui pentru viaţă? Din câte cunoaştem, încă se merge pe vechi, pe aceeaşi cărăruşă bătătorită deja.
Astfel, degradarea despre care vorbeam mai sus, are loc, în mare parte din ignoranţa adevărată a omului, a ştiinţei despre om. Deşi, trăim într-o societate a cunoaşterii, tot mai des ne plângem de o criză a cunoaşterii. Paradox? Nicidecum, avem exces de cunoaştere pe orizontală, dar deficit de cunoaştere pe verticală. În acestă ordine de idei, Imm. Kant ar fi zis: ”Suntem bogaţi în cunoştinţe, dar săraci în înţelepciune”. Astăzi acest decalaj este şi mai vizibil...
Ce trebuie să întreprindem pentru o dezvoltare a gândirii drepte, corect orientate a copiilor, tinerilor, celor care merg la şcoală, bibliotecă, facultate, muzeu, teatru, filarmonică... când începem...? mai târziu, sau... cred cât mai devreme, dacă vrem ca societatea să aibă Minte pentru că Mintea este înainte de toate, Cultură.

Larisa Arseni. Colaboratoare la Centrul
Academic internaţional Eminescu.
Maestru în artă.