21 dec. 2016

Leru-i ler-Flori de măr

           
Dintre obiceiurile calendaristice cele mai răspândite şi mai spectaculoase, cu originea în credinţe şi mituri străvechi, sunt de bună seamă ciclurile legate de sărbătoarea Naşterii lui Iisus şi schimbarea anului. Crăciunul este axa în jurul căreea gravitează o multitudine  de tradiţii, obiceiuri, cum ar fi: colindele cu diversitatea lor tematică, urările şi tradiţiile specifice, care ne deplasează imaginar în timp spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc, surprinzător de mult şi în contemporanietate. În folclorul românesc Colindul de Crăciun este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice.
            Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche. Colindatul deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor foarte variat de  la o localitate la alta, desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi a Crăciunului cuprunde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-zise), cântecele de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, jocul cu măşti (capra, ursul, cerbul, turca, malanca, mai nou – cocoşul, căluţii, etc.), dansuri, teatrul popular (irozii) şi religios, etc. Cele mai bogate, mai variate şi mai strălucitoare din punct de vedere artistic sunt, alături de pluguşoare, colindele de ceată.
           Caracterul esenţial al sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care oamenii întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în veaţă, a unor noi speranţe şi aşteptări de la anul care vine.
    
       

Şi pentru că sărbătorile de iarnă sunt un mare prilej de bucurie pentru toată lumea, noi cei de la Centrul Academic Internaţional Eminescu, fiind o instituţie de promovare a cărţii pe de o parte, dar şi artistică în acelaşi timp, avem obligaţiunea directă să promovăm aceste tradiţii şi obiceiuri, mai ales în rândurile copiilor şi tinerilor. În acest context am ţinut să organizăm un spectacol muzical-literar cu genericul, Leru-i Ler –Flori de măr, în cadrul salonului muzical-literar „Ne chemă muza”,invitând purtători, păstrători, dar şi promotori al acestui patrimoniu naţional, care de fapt ne deosebeşte de alte neamuri şi ne face unici în lume, prin spectrul de culori şi mesaje pe care îl implică. Am deschis larg uşile şi i-am primit pe toţi cei care au dorit să ne treacă pragul şi să ne aducă în dar un colind pentru Eminescu. Elevii claselor a V-a, a VI-a şi a VII-a de la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu”, însoţiţi de directorul adjunct, doamna Olga Chiriţă, de profesori şi părinţi, au venit cu o frumoasă urătură, sorcova şi ne-au semănat, ca să avem un an mănos şi bogat. Studenţii anului întâi, catedra Canto popular de la Centrul de Excelenţă în Educaţia Artistică „Ştefan Neaga”, ghidaţi de profesoara de canto, doamna Viorica Cheptănaru, interpretă de muzică populară, grad didactic unu, Radu Vârlan, vioară, Eugen Straistă-Burlacu, cobză, corepetitori, ne-au  încântat sufletele cu câteva colinde, adevărate mărgăritare folclorice: „Veste vă aduc”, „Noi în seara de Crăciun”, „Steaua sus răsare”, „Sus, boieri nu mai dormiţi”. Un moment deosebit l-a creat evoluarea elevilor clasei teatrale de la Şcoala de Arte „Alexei Stârcea”, condusă de talentatul profesor, domnul Grigore Fonaru. Ne-au prezentat „Căpriţa” (o tradiţie foarte veche, ce ţine în special de Crăciun, răspândită mai ales în Sudul Moldovei, dar care astăzi este nelipsită în toate spectacolele de acest gen), cu o dicţie şi o putere de transmitere aparte, aceiaşi elevi ne-au prezentat o urătură şi ne-au semănat (obiceiuri caracteristice sărbătorilor de Anul Nou). Şi pentru că la casa de oameni buni şi gospodari colindătorii se perindă ceată după ceată, cu un buchet multicolor de colinde, a venit ansamblul etnofolcloric „Crizantema”, însoţiţi, dar şi diriguiţi de directorul adjunct pentru compartimentul instructiv-educativ, doamna Ludmila Ţurcanu, Pavel Ţurcanu, cobzar, Nicu Ţăranu, vioară, corepetitori de la Şcoala de Arte „Alexei Stârcea”. Aceşti frumoşi tineri, îmbrăcaţi în strae naţionale, cu nişte voci cristaline au dăruit atâta lumină, bunătate şi spirit de sărbătoare , interpretând câteva colinde inedite: „Leru-i, Doamne ler”, „După datini”, „Flori de măru, merişoru”, „Veniţi, colindul să-mi cântaţi”.
           

            



Un moment de neuitat l-a produs prezenţa Artistului poporului, domnului Ion Paulenco. Acest rapsod neîntrecut, adevărată enciclopedie folclorică, omul care cunoaşte despre tradiţii şi obiceuri nu din cărţi şi nu din auzite, dar din propria experienţă de viaţă, a ţinut să le povestească artiştilor în devenire despre semnificaţia acestor datini atemporale, despre rolul primordial în definirea noastră ca neam şi despre misiunea care le revine lor, generaţiei în creştere, minunaţilor copii şi tineri, în păstrarea şi promovarea acestor vechi şi frumoase tradiţii. Domnul Paulenco le-a doinit din frunză, le-a cântat un pluguşor, lucru mai rar întâlnit astăzi, le-a mai recitat şi aşa câteva pluguşoare. A mai menţionat că altădată oamenii leneşi, copiii nu prea cuminţi şi alte neajunsuri care se întâlneau în localitate îşi regăseau locul în urăturile de Anul Nou, deşi nu se dădeau nume, oamenii vizati se recunăşteau, astfel urătorii încercau să corecteze anumite vicii şi neajunsuri ruşinoase, care se mai întâmplau peste an. Credem că era un moment educativ, dar şi distractiv. Gazdele au fost mărinimoase, ia-u mulţumit pe toţi cu cele mai alese cuvinte şi urări, colaci şi duciuri după cum e datina străbună. Echipa Centrului Eminescu a rămas foarte mulţumită şi cu speranţa că anul care vine aici la bibliotecă va fi unul bogat în cititori şi în activităţi cultural-artistice. Tuturor La mulţi ani...
Larisa Arseni.Colaboratoare la Centrul
Academic Internaţional Eminescu. Maestru în artă.