9 dec. 2016

Întâlnire de suflet cu poezia duhovnicească

Traian Dorz (născut 25 decembrie 1914, în cătunul Râturi (azi Livada Beiușului), județul Bihor - decedat 20 iunie 1989 Livada Beiușului, a fost un poet și deținut politic din România. 
Într-o vreme ca aceea a zilelor noastre, în care interesul pentru poezie scade tot mai mult, publicul găsind alte căi pentru a-și hrăni și desfăta sufletul și chiar trupul, pentru a-și satisface setea de frumos, poezia psalmistului bihorean încearcă a mișca inimile și conștiințele, de a le transforma, înnoindu-le, prin mesajul religios-ascetic al lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
Peste o mie din poeziile sale au fost asociate cu melodii adecvate intrând astfel în biserici, în mănăstiri și în alte medii religioase din țară și de peste hotare. Dovada ne-o oferă cea de-a opta ediție a acestor cântări nemuritoare, ce apare sub titlul Să cântăm Domnului 
Cu toate că poetul a cunoscut suferința pe toate treptele ei, el rămâne un poet al luminii, al iubirii, al credinței și smereniei. Versurile sale îmbracă expresia imnului și a odei sau devin, când e cazul, o antiteză de mare putere artistică, puse în slujba lui Dumnezeu într-o lume în care cel rău se silește pe orice cale să împingă pe om la păcat, adică la desfigurarea sa moral-spirituală. Așadar, aceste versuri au devenit niște cântări luptătoare.


A fost odat-un Copilaş
născut într-o livadă,
în grajd, afară din oraş
... și-atât era de drăgălaş
că mii şi mii de îngeraşi
s-au coborât să-L vadă.

În noaptea-n care S-a născut
s-a-nfiorat pământul
cu cântec Cerul s-a umplut
şi crai din loc necunoscut
îngenunchind, când L-au văzut
I-au sărutat veșmântul. 

Apoi trecut-au rând pe rând
ca ceasurile anii,
creştea Copilul Cel plăpând
Curat, frumos, cuminte, blând...
dar Îi creşteau cu negru gând 
și Iuda şi duşmanii ...

El aduna copiii buni, în jurul Lui grămadă,
din stele le-arăta cununi, şi sori frumoşi
și mândre luni, şi le-arăta cu drag minuni
cum n-au mai fost să vadă. 

EL îi iubea cu-atâta dor
iar ei la fel pe Dânsul
de-aveau vreun păs în viaţa lor
vreo cerere, vreun plâns, vreun dor
EL i-asculta şi, iubitor, le alina tot plânsul.

Îi învăţa cântări de Sus, din ceialaltă lume,
ei ascultau cu gândul dus
cântări cum nimeni n-a adus
poveşti cum nimeni n-a mai spus
de zări cu dulce nume.

...Dar într-o zi s-au adunat duşmanii plin de ură
L-au prins, L-au dus şi L-au legat
cu spinii L-au încununat
şi L-au lovit şi L-au scuipat
şi Faţa I-o bătură.

Pe Cruce-apoi L-au răstignit
cu doi tâlhari de-a rândul
şi în mormânt pecetluit L-au pus ...
Dar EL era din Cer venit şi-a biruit mormântul.

Puteri nespuse EL avea pe toţi să-i nimicească
dar n-a voit, El suferea
că-n mila Lui pe toţi voia
prin Crucea Lui, prin moartea Sa
de iad să-i mântuiască.

... EL a-nviat şi Sus în Cer 
Nălţatu-S-a-n mărire.
Dar mila multelor dureri 
L-aduce către cei ce pier
şi EL coboară când ei cer 
la dânșii, cu iubire...

... Ca-n vremea despre care spui
curând EL iarăşi vine 
să-i ia la EL în Cer pe-ai Lui
Acolo unde jale nu-i ...
Nașterea lui Isus, ulei pe pânză, cca 1650, Luca Giordano (1634 – 1705)

Selecție: V. Sîrbu