24 ian. 2017

Dragoste pentru Eminescu

Dragostea pentru Eminescu nu are vârstă. Aceasta, au venit să ne-o demonstreze la Centrul Academic Internaţional Eminescu, micuţii de la grădiniţa nr 91, grupa cu titlul „Buburuza”, însoţiţi de părinţi, bunici, fraţi şi surori mai mari, dar şi de doamnele educatoare, Natalia Lungu, Olga Troncin şi conducătorul muzical, dl Coca Cheorghe. Buburuzele şi-au pus cele mai frumoase haine, creând o adevătată atmosferă de sărbătoare. Am vorbit despre Eminescu despre lucruri, care sunt pe potriva vârstei lor, dar am vorbit şi despre un alt mare poet al neamului nostru Grigore Vieru, pe care l-am comemorat la 18 ianuarie în legătură cu plecarea lui în nefiinţă. Copiii au prezentat un frumos şi inspirat recital de poezie din creaţia lui Mihai Eminescu,  declamând poezii pentru copii scrise de G. Vieru şi desigur ne-au cântat câteva cântece: „Eminescu”, „Grai matern”, „Fuga, fuga”, etc. Satsfacţia a fost reciprocă, copiilor le-a plăcut, părinţii   şi-au exiprimat bucuria pentru această activitate, unde s-au odihnit, dar au aflat şi lucruri noi.   


Larisa Arseni. Colaboratoare la Centrul Academic
Internaţional Eminescu. Maestru în artă.

Am venit să-l vizităm pe Eminescu


Am venit să-l vizităm pe Eminescu. Aşa s-a intitulat întâlnirea cu elevii clasei a II-a de la şcoala primară-grădiniţă „Pas cu Pas”, nr. 120, însoţiţi de multstimata lor profesoară, doamna Ana Ceban. Deşi, cam impacienţi şi peste măsură de energici, în acelaşi timp mi-au părut foarte curioşi, după amalgamul de întrebări adresate. Am discutat mult despre Eminescu. Cum era Eminescu copilul, elevul, adolescentul, ce ciudăţenii se mai scriu despre Eminescu, am citit poezii, legenda „Darul lui Eminescu”. Am rămas uimită, cât de frumos au vorbit copiii despre suflet, despre sufletul omului şi sufletul neamului, au rămas impresionaţi de manuscrisele poetului, de acurateţea şi lizibilitatea scrisului. A fost o întâlnire caldă, interesantă şi formativă. Au făcut o excursie prin biblioteca, unii s-au înscris ca cititori, fapt care ne bucură mult...

Larisa Arseni. Colaboratoare la Centrul Academic
                                                                                   Internaţional Eminescu. Maestru în artă

23 ian. 2017

Citim Eminescu



„Cea mai importantă problemă a civilizaţiei
este de a învăţa omul să gândească”
(T.Edison)
„Nu putem porunci timpului să stea pe loc, nici putem face ca evenimentele să încremenescă cel puţin, câteva ceasuri împrejuru-ne, ca să le putem fotografia, căci ele îşi urmează cursul lor necontenit, puţin păsându-le dacă ne dor sau ne bucură. În zadar minutarul ceasornicului ar sta pe loc: timpul curge alături de el, şi numai omul, având în faţă ziua de azi, eternul prezent, pune pietre de hotare între lucrări ce au trecut pentru totdeauna şi fixează pe orizontul negru al viitorului dorinţele sale ca ţinte luminoase, uneori de-a pururea neajunse” (Mihai Eminescu).
Timpul trece cu nemiluita, fiind neândurător, nemilos, ireversibil şi totuşi, unele nume, trăiesc veşnic în amintirea semenilor prin ceea ce au creat şi au lăsat posterităţii. Unul din aceste nume, care a intrat în veşnicie, care şi-a introdus neamul românesc de pretutindeni în circuitul univarsal, este Mihai Eminescu, cel mai Mare Poet, Om şi Cetăţean, cel care a lăsat „ţinte luminoase”, neatinse încă de nimeni.
Orice an nou avem norocul şi fericirea de a-l începe cu Ziua Culturii Naţionale, ataşată zilei de naştere a Titanului literaturii Române şi Universale Mihai Eminescu.
Anul acesta Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu”, împreună cu Centrul Academic Internaţional Eminescu a organuzat a III-a ediţie a Iniţiativei comunitare de lectură publică a operei lui Mihai Eminescu „Citim Eminescu!”, chiar în incinta bibliotecii Eminescu.
În cuvântul de deschidere directoarea centrului  doamna Elenba Dabija, după ce le-a adus felicitări tuturor, celor prezenţi în sală, cu ocazia zilei de naştere a marelui poet al naţiunii noastre Mihai Eminescu a exprimat speranţa dar şi admiraţia, că pe zi ce trece tot mai mulţi cititori îşi apleacă ochii asupra operei eminesciene şi astăzi pe parcursul zilei, uşile sunt descise pentru toţi admiratorii poetului.
În aceste zile revenim la versul poetului, amintindu-ne  de rândurile fascinante: „ (...) Rămâneţi dar cu bine, sânte firi vizionare, / Ce faceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare, / Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de  noroi / Noi reducem tot la praful azi în noi, mâni în ruină, / Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină /            Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi”. (Epigonii, 1870). Sau: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor, / Braţele nervoase, armă de tărie / La trecutu-ţi mare mare viitor.” (Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, 1867). Aceste versuri ca de fapt şi toate celelalte, parcă-s rupte din contextul realităţii basarabene de azi. Pe 15 ianuarie, an de an, ne adunăm, cu mic cu mare, în preajma Marelui Eminescu, în lăcaşul bibliotecii Eminescu, unde, cum ne place nouă să zicem: „aici trăieşte (sălăşluieşte) spiritul lui Eminescu”,  el ne vegheză, ne ghidează, ne luminează şi ne îndeamnă să fim mai buni, mai responsabili, mai puri şi ne amplifică şi ne întăreşte demnitatea. Ne adunăm spre a-l comemora, a-i aduce elogii şi a-l îmbrăţişa cu marea de flori, dăruite din dragostea pe care i-o purtăm. Mihai Eminescu a fost profet în multe aspecte, fiind foarte conştient de valoarea sa de creator: „Al meu nume o să-l poarte secolii din gură-n gură...” (Scrisoarea I). La 167 de ani de la naştere scriitorul şi publicistul Mihai Eminescu este mai actual ca oricând.
Pentru a-şi aminti, a reînvia în memorie acest nume imortalizat de generaţii au venit elevii cu profesoara Diana Lisnic şi bibliotecara Aculina Golovatenco, de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” cu un frumos program: Eminescu – vers de  dor pururea rătăcitor. / Eminescu – codru des, Plin de freamăt şi-nţeles! / Eminescu e un om / Eminescu e un pom. / Eminescu e un dor. / Eminescu-i un izvor! / Eminescu e o stea! / Eminescu-i ţara mea! / Eminescu e un neam! / Eminescu-i tot ce am!. Cu slava prin beznă călcând, Tot vine din lungă nemoarte / Spre noi, cu iubire aparte, / Mihai Eminescu cel sfânt.
Mileniul al treilea a inceput cu Anul Eminescu, poetul nostru nepereche de fapt nu are vârstă, nu încape în timp, în calendare: La steaua care-a răsărit / Vin ramuri noi să se închine / Şi-n rădăcini coboară veşnic / Scânteia firavă, divină”.
Elevii, împreună cu profesoara de limba şi literatura română Stela Vârlan şi bibliotecara Eugenia Stamatin, de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, nelipsiţi de la toate activităţile cultural-artistice organizate de noi, au avut comunicări despre semnificaţiile florii şi semnificaţiile apei în operele eminesciene, şi un frumos recital din poezia filosofică, istorică, şi de dragoste, pe care l-au declamat cu multă expresivitate, transmitere artistică, mândrie şi satisfacţie.
Un grup de elevi de la mai multe licee din Anenii Noi, organizaţi de doamna Lilia Oltu, directorul CCE, au venit cu un recital inspirat din creaţia poetului.
Cei de la Liceul Teoretic rus „Dimitrie Cantemir”, însoţiţi de profesoara de limba şi literatura rămână Veronica Roşcovanu la fel au pregătit şi prezentat un recital din poezia lui Eminescu şi Amintiri de Matei Eminovici despre mama şi despre tata. Deşi vorbitori de limbă rusă au demonstrat că le place Mihai Eminescu şi îl studiază cu  plăcere.
Cu multă pasiune şi însufleţire au recitat din Eminescu şi laureaţii Concursului de lectură „Bătălia cărţilor”, (ediţiaa II-a, 2016): Andreea Lupan, (Cititorul anului, vârsta 11-14 ani), Nicoleta Lupan, Ana Sava, Nicoleta Talmazan, Constantina Gâlcă, Argentina Botezatu, Mădălina Robu şi Anastasia Bezrucico (Cititorul anului, vârsta 15-18 ani).
Un numeros grup de elevi de la Liceu Teoretic „B. P. Hasdeu” împreună cu profesorii de la catedra de limba şi literatura română, Snejana Morari, Maria Grigor, Ştefan Grigor, Elena Casin, Iulia Schibu, Olga Saharneanu, au prezentat un amplu program din poezia lui Mihai Eminescu, inclusiv poezii-dedicaţii marelui poet, creând o atmosferă feerică, dar şi meditativă în acelaşi timp.
S-au implicat foarte activ şi bibliotecarii de la filialele BM „B.P. Hasdeu”: „Hristo-Botev”, „Traian”, „Nicolae Titulescu”, „Ştefan cel Mare”, „Codru”. Au venit cete întregi de copii, cu o mare diversitate de poezii din creaţia lui Mihai Eminescu. Toţi au pregătit programe interesante, au recitat din lirica de dragoste, din poezia naturii şi poezia filozofică, au citit texte din proza eminesciană, din „Cezara”, „Geniu pustiu”, „Sărmanul Dionis”... Reprezentanţii bibliotecii „Lomonosov” au fost reprezentaţi de dna Marina Podlesnaia              de la Casa muzeu           „A. Puşchin”, împreună cu tânăra interpretă şi compozitoare Tatiana Chiriliuc. Au fost interpretate mai multe romanţe, recitate poezii, s-au citit fragmente din proza eminesciană. Bucură faptul că vorbitorii de alte limbi sunt interesaţi de opera Marelui Poei Naţional.
Momente deosebite au creat evoluările unor personalităţi notorii din domeniul literaturii, artei teatrale şi muzicale: Veronica Pârlea, poetă, ziaristă; Miroslava Metleaeva, scriitoare, ziaristă, traducătoare, care a vorbit despre motivul fericirii în poemul „Luceafărul”, a citit câteva poezii pe care le-a tradus în limba rusă, iar Margareta Nazarchevici a recitat aceleaşi poezii în limba română; Dumitru Apetrei, scriitor; Sandu-Aristin Cupcea, actor, al cărui voce a sunat ca un clopot, de aveai impresia că i-a trezit pe toţi: saltimbancii şi Irozii, măşti ... din comedia minciunii; Negri, cocoşaţi şi lacomi, un izvor de şiretlicuri, / ... Toţi pe buze au virtute (...) / Dintr’aceştea ţara noastră îşi alege astăzi solii! (...) / Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie, / Patrioţii ! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte. / Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte, / Şi apoi în Sfatul ţării se adun’ să se admire, Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire. / Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, / Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! / Spuma asta – nveninată, astă plebe, ast gunoi / Să ajungă-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi? / Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură, (...) toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii, / În cât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, / Bâlbâiţi cu gura strâmbă, sunt stăpânii astei naţii ! (...) . (Scrisoarea III).
 Nina Vartic, actriţă, profesoară la catedra de actorie a „Academiei de Muzică şi Arte Plastice”, le-a povestit celor din sală când l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, apoi a recitat mai multe creaţii din opera poetului. Margareta Nazarchevici, actriţă la teatrul poetic „Alexei Mateevici”, a prezentat  un recital de poezie cu atâta însufleţire şi expresivitate, că te copleşeau emoţiile. Lidia Grosu, poetă, ziaristă, care a scris special, pentru această sărbătoare poezia „Denigratorii”, (cu regret mai sunt persoane care îl detestă pe Mihai Eminescu), În tristele ecouri pier / Adulmecări de carii roase, / Proptite-n scunde defăimări, / Balastul lor şi-l venerează. / Denaturările se sparg, / La vocea Cerului, de faptă: / Nu poţi să îngustezi un larg / Şi nici să minţi eternitatea. / Sunt un cutremur ochii vii: / Reânviază linii moarte / Şi doar sticleţii, stacojii, / Îşi scriu portretu-n lumi deşarte. / Din timp în timp mai amărâţi, / Cu ei prezentul e-o oroare, / Căci văd în soare-un asfinţit, / Când SOARELE mereu răsare.
Opera eminesciană a inspirat şi inspiră pe parcursul anilor mai multe generaţii ai oamenilor de creaţie din diverse domenii de artă: muzică, literatură, arta plastică, sculptură, numizmatică, medalistică, filatelie, etc. Cea mai solicitată, credem că este, pânâ la urmă, poezia lirică, fiind una cantabilă, cu o armonie şi muzicalitate absolută, deşi, practic toate poeziile marelui poet sunt îmbrăcate în armonii vibrante, mulţi compozitori se inspiră şi fac noi texte muzicale. Cântăreaţa de muzică populară şi romanţe, solista orchestrei „Folclor” Viorica Moraru, împreună cu pianistul şi compozitorul Vadim Popov ne-au interpretat romanţele „De-or trece anii, „Când amintirile” pe versurile poetului cu o versiune muzicală nouă, cântând cu atâta dăruire şi sensibilitate, că publicul a strigat bravo mai multe minute în şir.
Doamna director general al BM „B. P. Hasdeu” Mariana Harjevschi după ce ne-a povestit despre semnificaţia operei eminesciene şi contribuţia creaţiei lui la formarea dânsei ca personalitate, a ales să citescă din corespondenţa poetulu cu familia, o scrisoare cu un mesaj foarte sensibilizant, care denotă starea interioară a poetului, dragostea şi grija lui pentru părinţi şi fraţi.
Directorul Centrului Academic Internaţional Eminescu, doamna Elena Dabija a ieşit pe parcursul zilei de mai multe ori în faţa publicului numeros, vorbindu-le, când în versuri când în proză, despre fondarea şi activitatea diversă a centrului, despre fondul enedit al bibliotecii, despre traducerile în diverse limbi a creaţiei eminesciene (editate în 85 de limbi, alte apariţii în circa 150 de limbi, în 250 de ţări ale lumii); despre manuscrisele poetului şi destinul lor, despre alte apariţii de carte şi, desigur, despre noile apariţii, demonstrându-le, una din ele fiind: „Dicţionarul de teorie şi critică literară” scrisă de academicianul şi Eminescologul Mihai Cimpoi, lansată cu ocazia ediţiei a V-a a Congresului Mondial al Eminescologilor (septembrie 2016). Înalt apreciat, spre bucuria noastră, de profesorii de literatura română. În acelaşi context dna Dabija a menţionat că autorul doreşte ca, sub această formă reactualizată, dicţionarul să fie de real folos celor care vor să se iniţieze în acest domeniu, ce se impune, conform postulărilor călinesciene, ca sinteză epică şi ştiinţă inefabilă, principiu estetic şi gnoseologic, reconfirmat şi de timpul nostru rezistent la relativizarea nietzcheană a valorilor.
Au intrat să-i aducă un omagiu lui Mihai Eminescu şi mulţi cetăţeni, ce au trecut întâmplător pe lângă sediul Centrului Eminescu. Echipa CAIE, dar şi vizitatorii, au rămas foarte mulţumiţi şi satisfăcuţi de această frumoasă zi, în aspect meteorologic, dar mai ales în aspect spiritual. Eminescu trăieşte în sufletele noastre şi va trăi mereu atât cât se vor găsi oameni să-i valorifice şi să-i propage opera, atât ne va aduna Eminescu în jurul cărţii sale. Autorul român, Ilie Zeglea scria: Pe pământul Daciei străbune / Frâmântat de lacrimi şi nevoi / Eminescu vine să ne-adune / Într-un gest al marii noastre vreri. / Cât va arde-n candelă uleiul / Înnoit de noi din veac în veac / Să păzim izvoarele şi teiul / Căci ne sunt duminică şi leac / Am visat mereu o altă soartă, / Pe acest frumos, străbun pământ / Eminescu-i steaua ce ne poartă, / Eminescu-i tot ce-avem mai sfânt.

\
Larisa Arseni. Colaboratoare la Centrul Academic
Internaţional Eminescu. Maestru în artă.



19 ian. 2017

În lumea Renatei Verejanu

       

 „Ofranda omenirii” - îi zic poetei criticii literari, pentru harul de a schimba mentalități, de a avea o mare influență asupra maselor largi de oameni. Se spune că numai sufletele mari stiu câtă glorie este în a fi bun. Renata Verejanu este un Om de omenie, Om de aleasă cultură, bun pedagog și organizator.

 Creând permanent evenimente de o rară frumusețe, poeta s-a creat pe sine, a demostrat că e o personalitate cu caracter, cu demnitate, cu dragoste fața de neam și țară.
               
  Poet, prozator, eseist, scenarist, editor, promotor și expert în Societatea Civilă, producător de concursuri si festivaluri naționale și internmaționale – iata cine este Renata Verejanu.
                  „O ploaie de cărți” – a zis Mihai Cimpoi.
      Ea este omul, care se află mereu între mari personalități, din diferite domenii, diferite generații, diferite țări.
     Renata Verejanu este unul din cei mai curajosi și metaforici contemporani, este un luptător pentru adevăr și dreptate, pentru renașterea valorilor naționale în cultură și procesul educațional al tinerei generații, un destin cu un Curriculum Vitae atât de bogat și interesant cum nu ai găsi la nici  un alt scriitor basarabean.
            


Ce aș putea fi, decât un adevăr

Ce aș putea fi, decât un adevăr
O speranță a unui neam frumos...
Ce aș putea fi, decât o clipă
A timpului reântors.
Ce aș putea fi, decât libertatea
Pentru care-am muncit o veșnicie,
Pentru care-am pledat un veac
Și cu care zilnic iubirea
Îmi hrănesc, și mi-o îmbrac.
Ce aș putea fi, precis nu un gangster
Și nu traficant de copile
De pofte nocive devastat
Și zile umile...
Ce aș putea fi pentru semenii mei
Care nu au deprins zborul înalt –
Nu stăpânul unor mișei,
Și nu destin decapitat.
Ce aș putea fi în amiezile pline,
De mari speranțe din inima ta –
Poate că numai o șoaptă
Ce-o viață poate salva.

Publicat: Chirilă Maria

15 ian. 2017

Evenimentul zilei: 15 ianuarie


1870
Ședință a Societății „România, la care Eminescu este invitat cu o formulă neobișnuită: „Presidiul societății se află constrînsu pe astă cale a Te invita la siedinția ordinaria, carea se va ține sâmbăta în 15 ianuarie a.c st. n. La ore 7 seara.  La această ședință se află pe ordinea de zi alegerea unei comisiuni pentru schimbarea și completarea statutelor, precum și a unui „regulament de casă. Sînt aleși: Aurel Mureșianu, Ieronim Barițiu, Nicolai Oncu, Vasile Burlă, Nicolai Peligradi, Mihail Eminescu și G. Băleanu.
Din nou ședință comună a celor două societăți studențești și încă o dată, la îndemnul lui Eminescu, Aurel Mureșianu propune unificarea lor necondiționată. Ideea găsește tot mai mulți aderenți.
1872
Iacob Negruzzi publică în Convorbiri literare un editorial intitulat Către cetitori în care trece în revistă activitatea din primii cinci ani ai publicației. În privința poeziilor, „ca unele ce sînt de-a pururea începutul literaturilor, I. Negruzzi spune: „În această plăcută materie ne-au trimes versurile lor mulți autori mai vechi și mai noi, ce e drept, cu deosebirea mare în adîncimea închipuirii, în frumusețea formei, în diversitatea ideilor, în ușurința mînuirii limbei și în cunoștințe prozodice. D-nii V. Alecsandri, G. Crețeanu, repos. Constantin Negruzzi erau cunoscuți de mult în literatura noastră; prin foaia noastră s-au făcut cunoscuți, sau mai cunoscuți, d-nii V. Pogor, S. Bodnărescu, T. Șerbănescu, N. Scheletti, M. Eminescu, I. Negruzzi, d-șoara Cugler și alții...
1875
Eminescu împlinește 25 de ani.
Apare Revista Junimei condusă de Demetriu G. Ionescu, acela care, mai tîrziu, lasîndu-se de literatură, avea să devină atît de cunoscută figură politică Take Ionescu. Aici va publica el nuvela Uă lacrimă, în care citează, fără a-l numi pe autor, un vers din Eminescu: „nebunie și tristă și goală. Într-o altă narațiune, de ficțiune viitoristă (soiritele anului 3000), Demetriu G. Ionescu imaginează o călătorie cu balonul deasupra Bucureștilor în anul 3000 și ajunge în fața Universității: „De partea cealaltă, în locul unde știam că se afla statuia lui Mihai. În mijlocul unei grădini feerice, o reuniune de statue mari și pline de viață, formau un fel de armonie a cugetării. Toate reprezentau un același fel de ființe, căci toate erau susținute de același fel de piedestale, geniste poeziei. Aceste figuri surîzătoare erau poeții antichității. În mijloc sta Heliade, dominînd cu privirea spre ceilalți; la dreapta Alecsandri, acordînd o liră de aur (nu sterlină); în stînga Bolintineanu; mai departe, alții. Căutai cu de-amănuntul și nu aflai printre aceste glorii ale timpului meu, nici direcția nouă, nici pe Transilvăneni, nici pe domnul X, nici pre domnul Y...
În această narațiune fantastică este evocat, în episodul vizitei la Bibliotecă, și Eminescu: „Poet în suflet, dar fără formă, «așa de puțin format», după cum zice însuși panegiristul său, T. Maiorescu, încît se perde într-un caos de vorbe fără sens. Nefericirea lui a fost că niminia nu i-a spus ce-ar putea deveni. Unii, l-au egalat cu nula; alții, cu Alecsandri! Într-un cuvînt, sentimente frumoase chinuite în forme detestabile.
Revista Junimii proclamă: „Neapărat că toți suntem pentru această «noă direcțiă» așa cum o desvoltă D. Maiorescu, în principiu, în teorie; dar niminia nu va suferi să i se impună ca modele searbedele și misticele producțiuni ale Dd. Naum, Bodnărescu, Pogor, Beldiceanu, Vîrgolici, Eminescu et compania...
1883
      Probabil că în această zi Eminescu notează pe fila unui manuscris următoarele: „78 de ani viața mea întreagă. Atîta am să trăiesc. Bătrînul meu tată tot astfel. Asta e mărimea constantă de timp a vieții unui individ din rasa noastră. Vor fi urcări și scăderi pe această scară, va fi o oscilație infinită în coadaptarea cu împrejurările. Omul în sine om constant rămîne constant.
Sus, în marginea din dreapta a manuscrisului, se află cifrele unei scăderi elementare:
1883-
1849
——
34 ani
De fapt Eminescu împlinea 33 de ani.

1889
      Emiescu împlinește 39 de ani.

2017
167 de ani de la nașterea marelui poet.

Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.

13 ian. 2017

Nu suport frumusețea perfectă

Spectacol cu genericul „Cinstind pe Eminescu”

La Centrul Academic Internaţional Eminescu uşile sunt larg deschise pentru vizitatori. Zăpada sclipeşte sub razele solare în diverse culori, aidoma unor mici steluţe. Grupuri de elevi zgobii, îmbujoraţi de aierul rece de afară se grăbesc să-şi ocupe locurile în Sala Eminescu. Colaboratorii centrului îi aşteaptă cu mare bucurie. Spectacolul cu genericul „Cinstind pe Eminescu” va încununa această întâlnire. Oaspeţii dragi la această oră sunt elevii a două clase de a III-a de la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” şi de la gimnaziul „Nicolae Haralampie Costin”, însoţiţi de învăţătoarele lor Natalia Năduh şi Stela Chicerman. Sunt curioşi să afle cât mai multe despre Eminescu. Le povestim anumite lucruri ce ţin de biografia omului Eminescu, dar şi despre creaţia lui nemuritoare, foarte actuală şi astăzi. Elevii curioşi din fire au adresat un şir de întrebări. Cei de la gimnaziul „N.H.Costin” au pregătit un program artistic de toată splendoarea pe care l-au prezentat cu multă dăruire şi expresivitate. Le-am demonstrat manuscrisele poetului cu comentariile de rigoare. De curând biblioteca noastră a achiziţionat câteva sidiuri audio întitulate „La trecutu-ţi mare, mare viitor”, „Luceafărul”, „Monologuri celebre din teatrul emnescian”, cu recitaluri de poezie din cele mai alese,  în interpretarea marelui actor român Dorin Vişan, vocea lui caldă şi catifelată cu o uimitoare putere de transmitere a captivat atenţia copiilor. La sfârşitul întâlnirii le-am demonstrat filmul în regia lui Nicolae Mărgineanu „Un bulgăre de humă”, despre prietenia lui Eminescu cu Ion Creangă. Copiii au rămas foarte impresionaţi şi satisfăcuţi. Atmosfera caldă, ghidată de spiritul lui Eminescu parcă i-a vrăjit pe toţi. Bucuria întâlnirii a fost reciproca, echipa Centrului Eminescu a rămas satisfăcută  - am mai cucerit câteva inimi dornice de cunoaştere...


Larisa Arseni. Colaboratoare la Centrul Academic
 Internaţional Eminescu. Maestru în artă.