23 ian. 2017

Citim Eminescu



„Cea mai importantă problemă a civilizaţiei
este de a învăţa omul să gândească”
(T.Edison)
„Nu putem porunci timpului să stea pe loc, nici putem face ca evenimentele să încremenescă cel puţin, câteva ceasuri împrejuru-ne, ca să le putem fotografia, căci ele îşi urmează cursul lor necontenit, puţin păsându-le dacă ne dor sau ne bucură. În zadar minutarul ceasornicului ar sta pe loc: timpul curge alături de el, şi numai omul, având în faţă ziua de azi, eternul prezent, pune pietre de hotare între lucrări ce au trecut pentru totdeauna şi fixează pe orizontul negru al viitorului dorinţele sale ca ţinte luminoase, uneori de-a pururea neajunse” (Mihai Eminescu).
Timpul trece cu nemiluita, fiind neândurător, nemilos, ireversibil şi totuşi, unele nume, trăiesc veşnic în amintirea semenilor prin ceea ce au creat şi au lăsat posterităţii. Unul din aceste nume, care a intrat în veşnicie, care şi-a introdus neamul românesc de pretutindeni în circuitul univarsal, este Mihai Eminescu, cel mai Mare Poet, Om şi Cetăţean, cel care a lăsat „ţinte luminoase”, neatinse încă de nimeni.
Orice an nou avem norocul şi fericirea de a-l începe cu Ziua Culturii Naţionale, ataşată zilei de naştere a Titanului literaturii Române şi Universale Mihai Eminescu.
Anul acesta Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu”, împreună cu Centrul Academic Internaţional Eminescu a organuzat a III-a ediţie a Iniţiativei comunitare de lectură publică a operei lui Mihai Eminescu „Citim Eminescu!”, chiar în incinta bibliotecii Eminescu.
În cuvântul de deschidere directoarea centrului  doamna Elenba Dabija, după ce le-a adus felicitări tuturor, celor prezenţi în sală, cu ocazia zilei de naştere a marelui poet al naţiunii noastre Mihai Eminescu a exprimat speranţa dar şi admiraţia, că pe zi ce trece tot mai mulţi cititori îşi apleacă ochii asupra operei eminesciene şi astăzi pe parcursul zilei, uşile sunt descise pentru toţi admiratorii poetului.
În aceste zile revenim la versul poetului, amintindu-ne  de rândurile fascinante: „ (...) Rămâneţi dar cu bine, sânte firi vizionare, / Ce faceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare, / Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de  noroi / Noi reducem tot la praful azi în noi, mâni în ruină, / Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină /            Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi”. (Epigonii, 1870). Sau: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor, / Braţele nervoase, armă de tărie / La trecutu-ţi mare mare viitor.” (Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, 1867). Aceste versuri ca de fapt şi toate celelalte, parcă-s rupte din contextul realităţii basarabene de azi. Pe 15 ianuarie, an de an, ne adunăm, cu mic cu mare, în preajma Marelui Eminescu, în lăcaşul bibliotecii Eminescu, unde, cum ne place nouă să zicem: „aici trăieşte (sălăşluieşte) spiritul lui Eminescu”,  el ne vegheză, ne ghidează, ne luminează şi ne îndeamnă să fim mai buni, mai responsabili, mai puri şi ne amplifică şi ne întăreşte demnitatea. Ne adunăm spre a-l comemora, a-i aduce elogii şi a-l îmbrăţişa cu marea de flori, dăruite din dragostea pe care i-o purtăm. Mihai Eminescu a fost profet în multe aspecte, fiind foarte conştient de valoarea sa de creator: „Al meu nume o să-l poarte secolii din gură-n gură...” (Scrisoarea I). La 167 de ani de la naştere scriitorul şi publicistul Mihai Eminescu este mai actual ca oricând.
Pentru a-şi aminti, a reînvia în memorie acest nume imortalizat de generaţii au venit elevii cu profesoara Diana Lisnic şi bibliotecara Aculina Golovatenco, de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” cu un frumos program: Eminescu – vers de  dor pururea rătăcitor. / Eminescu – codru des, Plin de freamăt şi-nţeles! / Eminescu e un om / Eminescu e un pom. / Eminescu e un dor. / Eminescu-i un izvor! / Eminescu e o stea! / Eminescu-i ţara mea! / Eminescu e un neam! / Eminescu-i tot ce am!. Cu slava prin beznă călcând, Tot vine din lungă nemoarte / Spre noi, cu iubire aparte, / Mihai Eminescu cel sfânt.
Mileniul al treilea a inceput cu Anul Eminescu, poetul nostru nepereche de fapt nu are vârstă, nu încape în timp, în calendare: La steaua care-a răsărit / Vin ramuri noi să se închine / Şi-n rădăcini coboară veşnic / Scânteia firavă, divină”.
Elevii, împreună cu profesoara de limba şi literatura română Stela Vârlan şi bibliotecara Eugenia Stamatin, de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, nelipsiţi de la toate activităţile cultural-artistice organizate de noi, au avut comunicări despre semnificaţiile florii şi semnificaţiile apei în operele eminesciene, şi un frumos recital din poezia filosofică, istorică, şi de dragoste, pe care l-au declamat cu multă expresivitate, transmitere artistică, mândrie şi satisfacţie.
Un grup de elevi de la mai multe licee din Anenii Noi, organizaţi de doamna Lilia Oltu, directorul CCE, au venit cu un recital inspirat din creaţia poetului.
Cei de la Liceul Teoretic rus „Dimitrie Cantemir”, însoţiţi de profesoara de limba şi literatura rămână Veronica Roşcovanu la fel au pregătit şi prezentat un recital din poezia lui Eminescu şi Amintiri de Matei Eminovici despre mama şi despre tata. Deşi vorbitori de limbă rusă au demonstrat că le place Mihai Eminescu şi îl studiază cu  plăcere.
Cu multă pasiune şi însufleţire au recitat din Eminescu şi laureaţii Concursului de lectură „Bătălia cărţilor”, (ediţiaa II-a, 2016): Andreea Lupan, (Cititorul anului, vârsta 11-14 ani), Nicoleta Lupan, Ana Sava, Nicoleta Talmazan, Constantina Gâlcă, Argentina Botezatu, Mădălina Robu şi Anastasia Bezrucico (Cititorul anului, vârsta 15-18 ani).
Un numeros grup de elevi de la Liceu Teoretic „B. P. Hasdeu” împreună cu profesorii de la catedra de limba şi literatura română, Snejana Morari, Maria Grigor, Ştefan Grigor, Elena Casin, Iulia Schibu, Olga Saharneanu, au prezentat un amplu program din poezia lui Mihai Eminescu, inclusiv poezii-dedicaţii marelui poet, creând o atmosferă feerică, dar şi meditativă în acelaşi timp.
S-au implicat foarte activ şi bibliotecarii de la filialele BM „B.P. Hasdeu”: „Hristo-Botev”, „Traian”, „Nicolae Titulescu”, „Ştefan cel Mare”, „Codru”. Au venit cete întregi de copii, cu o mare diversitate de poezii din creaţia lui Mihai Eminescu. Toţi au pregătit programe interesante, au recitat din lirica de dragoste, din poezia naturii şi poezia filozofică, au citit texte din proza eminesciană, din „Cezara”, „Geniu pustiu”, „Sărmanul Dionis”... Reprezentanţii bibliotecii „Lomonosov” au fost reprezentaţi de dna Marina Podlesnaia              de la Casa muzeu           „A. Puşchin”, împreună cu tânăra interpretă şi compozitoare Tatiana Chiriliuc. Au fost interpretate mai multe romanţe, recitate poezii, s-au citit fragmente din proza eminesciană. Bucură faptul că vorbitorii de alte limbi sunt interesaţi de opera Marelui Poei Naţional.
Momente deosebite au creat evoluările unor personalităţi notorii din domeniul literaturii, artei teatrale şi muzicale: Veronica Pârlea, poetă, ziaristă; Miroslava Metleaeva, scriitoare, ziaristă, traducătoare, care a vorbit despre motivul fericirii în poemul „Luceafărul”, a citit câteva poezii pe care le-a tradus în limba rusă, iar Margareta Nazarchevici a recitat aceleaşi poezii în limba română; Dumitru Apetrei, scriitor; Sandu-Aristin Cupcea, actor, al cărui voce a sunat ca un clopot, de aveai impresia că i-a trezit pe toţi: saltimbancii şi Irozii, măşti ... din comedia minciunii; Negri, cocoşaţi şi lacomi, un izvor de şiretlicuri, / ... Toţi pe buze au virtute (...) / Dintr’aceştea ţara noastră îşi alege astăzi solii! (...) / Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie, / Patrioţii ! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte. / Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte, / Şi apoi în Sfatul ţării se adun’ să se admire, Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire. / Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, / Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! / Spuma asta – nveninată, astă plebe, ast gunoi / Să ajungă-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi? / Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură, (...) toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii, / În cât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, / Bâlbâiţi cu gura strâmbă, sunt stăpânii astei naţii ! (...) . (Scrisoarea III).
 Nina Vartic, actriţă, profesoară la catedra de actorie a „Academiei de Muzică şi Arte Plastice”, le-a povestit celor din sală când l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, apoi a recitat mai multe creaţii din opera poetului. Margareta Nazarchevici, actriţă la teatrul poetic „Alexei Mateevici”, a prezentat  un recital de poezie cu atâta însufleţire şi expresivitate, că te copleşeau emoţiile. Lidia Grosu, poetă, ziaristă, care a scris special, pentru această sărbătoare poezia „Denigratorii”, (cu regret mai sunt persoane care îl detestă pe Mihai Eminescu), În tristele ecouri pier / Adulmecări de carii roase, / Proptite-n scunde defăimări, / Balastul lor şi-l venerează. / Denaturările se sparg, / La vocea Cerului, de faptă: / Nu poţi să îngustezi un larg / Şi nici să minţi eternitatea. / Sunt un cutremur ochii vii: / Reânviază linii moarte / Şi doar sticleţii, stacojii, / Îşi scriu portretu-n lumi deşarte. / Din timp în timp mai amărâţi, / Cu ei prezentul e-o oroare, / Căci văd în soare-un asfinţit, / Când SOARELE mereu răsare.
Opera eminesciană a inspirat şi inspiră pe parcursul anilor mai multe generaţii ai oamenilor de creaţie din diverse domenii de artă: muzică, literatură, arta plastică, sculptură, numizmatică, medalistică, filatelie, etc. Cea mai solicitată, credem că este, pânâ la urmă, poezia lirică, fiind una cantabilă, cu o armonie şi muzicalitate absolută, deşi, practic toate poeziile marelui poet sunt îmbrăcate în armonii vibrante, mulţi compozitori se inspiră şi fac noi texte muzicale. Cântăreaţa de muzică populară şi romanţe, solista orchestrei „Folclor” Viorica Moraru, împreună cu pianistul şi compozitorul Vadim Popov ne-au interpretat romanţele „De-or trece anii, „Când amintirile” pe versurile poetului cu o versiune muzicală nouă, cântând cu atâta dăruire şi sensibilitate, că publicul a strigat bravo mai multe minute în şir.
Doamna director general al BM „B. P. Hasdeu” Mariana Harjevschi după ce ne-a povestit despre semnificaţia operei eminesciene şi contribuţia creaţiei lui la formarea dânsei ca personalitate, a ales să citescă din corespondenţa poetulu cu familia, o scrisoare cu un mesaj foarte sensibilizant, care denotă starea interioară a poetului, dragostea şi grija lui pentru părinţi şi fraţi.
Directorul Centrului Academic Internaţional Eminescu, doamna Elena Dabija a ieşit pe parcursul zilei de mai multe ori în faţa publicului numeros, vorbindu-le, când în versuri când în proză, despre fondarea şi activitatea diversă a centrului, despre fondul enedit al bibliotecii, despre traducerile în diverse limbi a creaţiei eminesciene (editate în 85 de limbi, alte apariţii în circa 150 de limbi, în 250 de ţări ale lumii); despre manuscrisele poetului şi destinul lor, despre alte apariţii de carte şi, desigur, despre noile apariţii, demonstrându-le, una din ele fiind: „Dicţionarul de teorie şi critică literară” scrisă de academicianul şi Eminescologul Mihai Cimpoi, lansată cu ocazia ediţiei a V-a a Congresului Mondial al Eminescologilor (septembrie 2016). Înalt apreciat, spre bucuria noastră, de profesorii de literatura română. În acelaşi context dna Dabija a menţionat că autorul doreşte ca, sub această formă reactualizată, dicţionarul să fie de real folos celor care vor să se iniţieze în acest domeniu, ce se impune, conform postulărilor călinesciene, ca sinteză epică şi ştiinţă inefabilă, principiu estetic şi gnoseologic, reconfirmat şi de timpul nostru rezistent la relativizarea nietzcheană a valorilor.
Au intrat să-i aducă un omagiu lui Mihai Eminescu şi mulţi cetăţeni, ce au trecut întâmplător pe lângă sediul Centrului Eminescu. Echipa CAIE, dar şi vizitatorii, au rămas foarte mulţumiţi şi satisfăcuţi de această frumoasă zi, în aspect meteorologic, dar mai ales în aspect spiritual. Eminescu trăieşte în sufletele noastre şi va trăi mereu atât cât se vor găsi oameni să-i valorifice şi să-i propage opera, atât ne va aduna Eminescu în jurul cărţii sale. Autorul român, Ilie Zeglea scria: Pe pământul Daciei străbune / Frâmântat de lacrimi şi nevoi / Eminescu vine să ne-adune / Într-un gest al marii noastre vreri. / Cât va arde-n candelă uleiul / Înnoit de noi din veac în veac / Să păzim izvoarele şi teiul / Căci ne sunt duminică şi leac / Am visat mereu o altă soartă, / Pe acest frumos, străbun pământ / Eminescu-i steaua ce ne poartă, / Eminescu-i tot ce-avem mai sfânt.

\
Larisa Arseni. Colaboratoare la Centrul Academic
Internaţional Eminescu. Maestru în artă.