24 feb. 2017

Răzvan și Vidra, prima dramă a literaturii române

Răzvan și Vidra este una din cele mai bune drame din literatura română, ea rămâne în sine o operă admirabilă, cu conflict original. În anul 2017 această opera împlinește 150 de ani de la prima publicare.
Premiera dramei istorice Răzvan și Vidra a avut loc pe scena teatrului Bossel în seara zilei de 10 februarie 1867. Punerea în scena a aparținut Companiei Dramatice Mihai Pascaly.
Dupa premiera directorul trupei reușise într-un timp record sa încheie repetițiile piesei si să programeze avanpremiera spectacolului în 7 februarie 1867. Efortul deosebit al trupei de actori se datora, probabil, faptului ca Mihai Pascaly era o rubedenie a familiei Hasdeu. Cel putin asa reiese dintr-o scrisoare a Iuliei-fiica adresata tatalui sau, din 21 octombrie 1883: „Chiar azi am primit jurnalele și am aflat cu parere de rau moartea unchiului nostru Pascaly. Mama a plâns„” Spectacolul  a beneficiat de o distribuție de excepție. Personajele principale - Răzvan și Vidra - erau interpretate de Mihai Pascaly si de soția sa Matilda Pascaly. Sbierea era înfațisat de Ioan Gestian, Vulpoiu - Constantin Bălănescu, Răzășul - Alexandru Vladicescu, Tanase - C. Sapeanu, Hatmanul polon - Ștefan Mihaileanu s.a. Premiera a avut succes, din moment ce au urmat înca trei spectacole, în 12, 17 si 19 februarie 1867, performanțâ rar întâlnită pentru o piesa originală româneasca. B. P. Hasdeu trimitea o scrisoare deschisa lui Mihai Pascaly, directorul Companiei Dramatice, publicată în ziarul lui Cezar Bolliac, „Trompeta Carpaților“, din 12 februarie 1867: „Domnul meu! Nu gasesc destule cuvinte prin care sa va pot exprima gratitudinea mea pentru modul cum a fost interpretată drama Razvan Voda. Succesul acestei piese îl datorez în cea mai mare parte dlor artisti, care au binevoit a se face interpreți ai operei mele”. Autorul gasea excelente punerea în scena a piesei, decorurile, costumele. Muzica lui Flechtenmacher a fost „plina de effect și de naționalitate”.
În presă se consemna că aparuse un nou dramaturg, „un adevarat autor dramatic“, după expresia Constanței Dunca, „Razvan Voda“ reprezentând „un pas urias al literaturii noastre dramatice“ (18 februarie 1867). Capodopera tânarului Hasdeu a stârnit un val de interes printre intelectualii vremii (Timotei Cipariu, Vasile Alecsandri), dar și în „opiniunea publica“ mai largă, dupa cum notează autorul în prefață. Chiar si P. P. Carp, în critica sa severa din „Convorbiri literare“, era surprins de „rasunetul neasteptat“, de „complicitatea publicului“, care dadea „o neînteleasa aprobațiune“ piesei, o „elucubrațiune“, după expresia nefericită a cronicarului convorbirist.
Despre drama Răzvan și Vidra Mihai Eminescu în 1870 în articolul Teatrul românesc și repertoriul lui apărut în Familia va spune că este o „dramă în cele mai multe privințe bună”. Și tot despre Răzvan și Vidra în 1878, Caragiale va scrie că ea „este și va rămâne o bucată „cinstită” în literatura noastră, pentru că în această scriere închipuirea este sănătoasă, caracterele sunt originale și în mare parte bine păstrate”…
Hasdeu îi oferă marelui artist Pascaly un exemplar din piesa tipărită în volum și îi scrie această dedicație : „Amicului meu Pascaly, eminentului interpret al lui Răzvan Vodă. Autorul recunoscător”. Acest exemplar a ajuns apoi la Eminescu, care după cum își aduce aminte Ștefan Cacovean „Când ne-am luat ziua bună în București, mi-a dat spre aducere-aminte Răzvan Vodă ce-l avea în dar de la Pascaly, iar eu i-am dat Faust de Goethe, tradus în românește de N. N. … și Scheletti.
La 12 februarie 1867 în cronica spectacolului Răzvan Vodă, Cezar Bolliac scria în Trompetta Carpaților, entuziasmat : „Suntem datori a constata, cu mândria victorioșilor, că posedăm un scriitor, un adevărat scriitor dramatic”. 
Sursa: Internet
Publicat: V. Sîrbu